Saturnianul

România a fost crăcănată încă o dată şi supusă perversiunilor de „peştii“ săi. Oligarhia politico-financiară reprezentată de clasa politică românească a învins (temporar)! Traian Băsescu a fost suspendat din funcţie cu 322 voturi pentru şi 108 contra.

Şi n-avem de-a face cu 322 de nebuni, cum a zis azi un domn pe Realitatea TV, ci cu 322 de foarte sănătoşi care-şi cunosc perfect interesele.

În timpul discursurilor parlamentarilor… , puteam citi furia, disperarea şi groaza din ochii şi glasurile lor. Lipseau doar spumele de la colţul gurii. Suspendarea preşedintelui nu este rezultatul încălcării Constituţiei (prea puţin le pasă lor de Constituţie) de către acesta, ci al ameninţării sale cu convocarea unui referendum naţional privind introducerea votului uninominal. Iar votul uninonimal ar reprezenta o catastrofă pentru căpuşele ce populează clasa politică românească. Ei ştiu că au riscat mult cerând şi votând suspendarea preşedintelui, dar era un gest de extremă disperare pe care trebuiau să-l facă.

Procedura acestei suspendări a fost Constituţională şi o expresie a democraţiei. Dar democraţia României are încă multe lacune şi este perfectibilă în multe puncte. Aşadar, procedura nu are nici un fel de însemnătate în opinia mea (şi nu numai a mea). Ea reprezintă expresia dispreţului marii majorităţi a clasei politice pentru NORMALITATE şi o lacună în democraţia românească, o lacună ce trebuie corectată. De ce? Păi să vedem!

Este normal ca un preşedinte ales de popor să poată fi suspendat prin votul a doar 430 de cetăţeni ai României? Nu ar fi normal ca suspendarea să se decidă tot prin vot popular? Adică poporul este bun să decidă dacă cineva poate fi preşedinte (art. 81 din Constituţia României), dar nu mai e bun să decidă dacă acel cineva mai e demn sau nu să fie preşedinte la un moment dat (art. 95 din Constituţia României).

Este normal ca un organ precum Curtea Constituţională, menit să vegheze la respectarea Constituţiei, să aibă doar un aviz consultativ privind eventualele încălcări ale Constituţiei, iar decizia să o ia tot Parlamentul? Atunci de ce mai avem Curte Constituţională?

Ce cred eu că urmează acum? Sperând că lucrurile nu vor degenera în mişcări de stradă (mulţi cetăţeni sunt de partea lui Băsescu) care să disturbe cursul firesc al evenimentelor, cred că lucrurile se vor desfăşura cam aşa: la alegerile prezidenţiale anticipate va ieşi, cel mai probabil, tot Traian Băsescu.

Următoarea mişcare pe care o va face şi care mi s-ar părea logică, normală şi de bun-simţ e să convoace alegeri pentru introducerea votului uninominal. Sigur, nu va fi imediat, dar va fi. În România a venit timpul unei primeniri a clasei politice, lucrul acesta e absolut necesar şi votul uninominal reprezintă soluţia. Chiar dacă Băsescu este populist şi vrea doar capital de imagine, îl susţin total fie şi numai pentru acest demers.

Ce-ar trebui să se întâmple după posibila realegere lui Traian Băsescu? Iniţiatorii şi susţinătorii suspendării sale ar trebui să bage capul în pământ şi să facă mucles până la alegerile din 2008. Dacă le-a mai rămas vreo fărâmă de demnitate şi bun-simţ. Deşi, după ce am văzut azi în Parlament, n-au avut niciodată aşa ceva.

Geoană, Voiculescu şi Vadim ar trebui să-şi dea demisia din fruntea partidelor şi să se retragă nu doar din viaţa politică, ci şi din cea publică. Dar, iarăşi, pentru aşa ceva e nevoie de demnitate. Ceea ce ei nu au.

Şi dacă e necesar un cutremur în societatea românească ca să aibă loc primenirea de care pomeneam, atunci cutremur să fie! În fond, acum 17 ani le-am dat un şut în cur comuniştilor. Se pare că n-au înţeles mesajul. E cazul să-l repetăm? Sper, doar, să se poată şi fără. Alegerile anticipate ar trebui să fie soluţia!

P.S.: Imediat după încheierea votului, Bogdan Olteanu a declarat, printre altele: „Trebuie să ne îndreptăm spre o situaţie de echilibru“. Traducere: adică vrem un preşedinte de carton care să tacă şi să ne lase să ne vedem mai departe de furtişagurile noastre.