Saturnianul

Archive for Decembrie, 2007

Nu v-aţi speriat prea tare sper

Nu, nu m-am convertit la satanism, nu sug sânge şi nici nu mă pregătesc pentru o “carieră” de criminal în serie. Aşa cum vă spuneam acum două zile, mi-am schimbat look-ul. Unul mai… original şi care, mai ales, să aibă tangenţă cu genul meu literar/filmografic preferat: horror. Temei i-am dat un piculeţ de suflu propriu, mai exact am adăugat la header două imagini: Stephen King şi cuţitul. Read the rest of this entry »

Zilele acestea, mai exact după Crăciun, va avea loc o schimbare de temă şi de headline la blog. Va fi mai… în spiritul aplecărilor mele literare şi filmografice. De ce un post care să anunţe aşa ceva? Păi, ca să nu vă speriaţi sau să rămâneţi surprinişi. Pentru cei care mă cunosc, să ştiţi că am rămas acelaşi. Pentru cei care nu mă cunosc, doar atât pot să le spun: Nu muşc! Cu toate variantele pe care le poate avea această propoziţie.

Aşadar, până pe 28 decembrie o să iau un mic concediu. See you then, with my new face!

Petrecerea de Crăciun la care io ajunsei (şi trebuie să recunosc acest lucru) datorită lu’ blogu’ lu’ Artistu, unde am citit anunţul care m-a dus la pagina maestrului de ceremonii, recte Adrian Cristea.

Dintre toţi cei cu care am făcut cunoştinţă şi apoi m-am întreţinut sau nu (că erau mulţi şi ceva anume m-a reţinut în colţişoru meu de masă, o să vă daţi voi seama ce), numai pe Artist îl cunoşteam dinainte. Restul am avut plăcerea să-i cunosc atunci: Mona, Tedy Necula, Psihiatru’, Piticu, Marie Jeanne (cu care n-am schimbat prea multe vorbe, dar mi-am dat seama că, deşi e lămâie, n-a fost acră deloc), Cristealizări (de care am pomenit la început), Beniamin (bă, io eram ăla cu trabucu’. Da’ ia zi, dacă nu aveam trabuc, aş fi fost ăla cu… ce?). Read the rest of this entry »

Nu reuşesc să-i conving pe ai mei să luăm un brad artificial (se găsesc şi gata împodobiţi). Sau măcar unul natural, la ghiveci. Banii n-ar fi o problemă, am văzut pe la Cora la 100 şi un pic de lei. De ăla artificial îmi zic că n-are miros (şi aici le dau dreptate, dar se rezolvă cu o crenguţă) iar de ăla natural, că ce facem cu el dup-aia. Chiar, ce se poate face cu el pe urmă? Că să-l ţin forever ever, n-am cum. Şi nici la curte nu locuiesc, să-l plantez.

Oricum, nu mai simt aceeaşi exaltare de a avea brad natural, ca pe vremea copilăriei. Îmi dă un soi de tristeţe pe măsură ce văd că se usucă. E ca şi cum ai tăia beregata cuiva apoi ai urmări până i se scurge şi ultima picătură de viaţă. Ştiu, comparaţia e disproporţionată. Dar chiar nu simt aceeaşi plăcere ca atunci când mă plimb printr-o pădure de brazi şi inhalez lacom mirosul de cetină.

Ehh, cred că mi-e dor tare de munte! Sau e doar criza vârstei mijlocii prin care, cică, trec bărbaţii? Sper să nu am parte de aşa ceva, nu! Nu! Nuuuuuu!

Trebuie să plec! Şi mă bucur enorm. Pentru că un vecin s-a gândit că ar fi bine să asculte tot blocul manele. Îmi vine sa mă duc să-i pun o bombă! Să fiu un Bin Laden al manelelor. Dar mai bine plec.

Mama ce i-aş teroriza p-aştia! Le-aş pune numai muzică simfonică non-stop până ar turba.

Am plecat!

PS: Vecine, daca citeşti din intâmplare aici, zilele astea te-aşteaptă un Beethoven în sistem surround dat la maxim. Te ţin brăcinarii?