Saturnianul

Archive for Februarie, 2008

Făh bagaboanta mea, carele nu ieşti încă în vieaţa mea! Azi ie 14 februarie şi ie ziua aia a lu’ Valentin, cine dreaq o fi ăsta că mandea n-a auzit dă iel. Şi mandea a auzit multe la viaţa lui dă jmecher.

Aşa, deci în ziua lu’ ciumegu ăsta cică fiecare băiat dă băiat care-şi iubeşte bagaboanta tre’ să ia pentru iea flori, ceva cadoaie să o dea pă spate şi, cel mai important, să-i zică cît de mult o iubeşte şi alte kestii d-astea cu înflorituri care pentru mine ieste vrăjală curată. Păi bă, după ce ţia-i arătat iubirea tot anu’ mardinduţ-i gagica după program, ba făcînd şi ore suplimentare cînd nu stătea cînd voia muşchiu’ tău şi cum voia muşchiu’ tău dă barosan, ce rost are săţ-i mai stressezi neuronu’ cu cuvinte d-astea complicate pă care io unu’ nu le văd rostu’? Las’ că a preceput iea mesaju’ că doar nu ţa-i luat o proastă, şi dacă nu t-ea lăsat cu ochii-n soare pîn-acu’ înseamnă că te iubeşte şi iea la fel dă mult. Read the rest of this entry »

N-am mai spus-o pînă acum, dar unul din interesele mele îl reprezintă şi ştiinţele oculte. Nu rîdeţi, nu clipiţi des şi nu faceţi ochii mari! Ocultismul apare şi la case mari, a fost şi este folosit chiar în politică. Boon! N-aş putea spune că o sa mă apuc să şi pun în practică ştiinţele oculte, dar cu siguranţă mă voi informa şi voi citi legat de domeniu.

Cartea din imagine am primit-o cadou de la o prietenă şi pot spune că este o carte iniţiatică în ambele sensuri ale cuvîntului: este prima lucrare, închegată pe o structură, care o citesc în domeniul ocult (pînă acum am citit numai informaţii disparate pe internet) şi nu ştiu dacă ar putea fi înţeleasă de mulţi. În cel mai bun caz, ar smulge un zîmbet. Read the rest of this entry »

A relationship is mandatory to be made up of two. When one of those two involves beyond the limits where gives up to oneself the relationship suffers a malfunction due to the abnormality of being reduced to singularity. One becomes the shadow of the other. A dangerous state unless known that the other truly understands the necessity of being a shadow, of giving in to each other alternately. Otherwise, the duality must be kept at all times by inducing a state of equilibrium: love the other as much as you love yourself while staying open to receive no more than you can give.

We have the control of our own lives but in the same time, we don’t. Our lives have a course set which we cannot change. But we can control what happens as we walk along this course. We are not the result of our deeds, words and thoughts, but of our feelings. Feelings are the most powerful because they summon those three stated before.

Adică daţi-mi şi mie un neuron de ajutor dacă cunoaşteţi ciorba numită WordPress. Treaba e aşa: orice setări aş face la Discussion Options îmi bagă comentariile la moderare şi mă disperă chestia asta că m-am săturat să intru zilnic în administrare să văd dacă şi ce comentarii au mai apărut. Prefer să le las la liber şi să se ocupe Akismet-ul de spam. Setările mele la Discussion Options arată cam aşa. Cine are idee ce aş putea să mai fac ca să am comentariile la liber, să dea cu ea în mine. Mai există şi prin alte părţi setări care pot împiedica apariţia comentariilor fără moderare?

Deci nu mai am nevoie de Ferrari. Eu însumi sunt un Ferrari! Observe:

I’m a Ferrari 360 Modena!

You’ve got it all. Power, passion, precision, and style. You’re sensuous, exotic, and temperamental. Sure, you’re expensive and high-maintenance, but you’re worth it.

“Take the Which Sports Car Are You? quiz.

Ora 18. Trafic intens. Intersecţia Ştefan cel Mare cu Lizeanu. Tranşee săpate pînă în şina de tramvai a liniei 16. Intersecţie gîtuită pînă aproape de deces. Semafoare cu intermitenţă. Într-un cuvînt, haos.

Doi agenţi de circulaţie dirijează intersecţia. Uimitor, o fac coordonat, nu la întîmplare. Şi ar trebui să fie o circulaţie relativ fluentă. Dar cei doi poliţişti comit greşeala fatală: trăiesc cu impresia că la volanul maşinilor sunt fiinţe inteligente şi cu raţiune, cînd de fapt sunt nişte vite cărora un accident evolutiv le-a permis să pună mîna pe volan. Altfel, nu-mi explic de ce, atunci cînd, deşi văd că intersecţia este dirijată, totuşi se claxonează în cor şi cu demenţă. Efectiv asta a fost imaginea pe care am avut-o: nişte vite care mugesc disperate fiindcă nu sunt capabile să înţeleagă de ce stau pe loc şi au impresia că, de undeva din spate, sunt vînate. Şi ele trebuie să fugă. Şi cineva le ţine pe loc. Şi asta le înnebuneşte.

Românii (şoferii, mai ales) suferă de nevroză patologică şi “mansarda” necesită reparaţii. În ritmul ăsta, se va claca într-un viitor nu foarte îndepărtat. Iar Bucureştiul cam începe să semene cu o mega-Bălăceancă. La nivel naţional nici nu vreau să ma gîndesc, că m-ar apuca groaza. De-asta nici nu mă mai uit la televizor, în special la ştiri. Acolo e demult o lume a nebunilor.

De azi, versiunea japoneză a identităţii Saturnianul este Arikachidoshitokikatodota. După cum probabil aţi observat. Iar numele meu este Zumojitekato-Jikumoshijiku Chikazukashimikuka.

Dacă vreţi şi voi, uite aici: http://rajaka.net/projects/japanizer. Via Ciupercutza. Mulţămiri sincere pînă la lacrimi

…în una din cărţile sale, adică în Povestea lui Lisey. Şi uite ce zice:

- Goleşte-l pînă la fund, zise Lisey.
- Dă-l pe gît în jos, zise Amanda.
- Păzea, stomac, că s-a dus, ziseră împreună şi băură.
Amanda se îndoi şi scoase tot aerul din plămîni. Cînd se îndreptă la loc, pe obrajii înainte palizi erau pete de roşeaţă, pe frunte i se formase o dungă roşie, iar şaua nasului îi căpătase o tentă stacojie. Avea lacrimi în ochi.
- Mamă, soare! Ce-a fost asta?
Lisey, care-şi simţea gîtul la fel de încins cum arăta faţa Mandei, apucă sticla şi citi eticheta. STAR BRANDY, scria. PRODUS ÎN ROMÂNIA.
- Brandy românesc? păru Amanda uluită. Aşa ceva nu există! De unde-l ai?
- L-a primit Scott cadou. Pentru ceva ce nu-mi amintesc, dar cred că a primit odată cu el şi un set de pixuri.
- Probabil că-i otravă. Tu goleşte sticla şi eu o să mă rog să nu murim.
- Goleşte-o tu. Eu o să pregătesc ciocolată caldă. Elveţiană. Nu românească.

Să mai ziceţi că nu suntem cunoscuţi în lume. Speriem pînă şi scriitorii celebri. Bă, care i-aţi dăruit brandy românesc lui Stephen King? Aţi vrut să-l asasinaţi, nu?

NOTĂ: Textul de faţă este o ficţiune bazată pe realitate. Orice asemănare cu evenimente sau persoane cunoscute este la latitudinea fiecăruia.

Magistrala biţilor
Asemeni altor milioane de roboţi biologici ai planetei, mă confrunt cu o disfuncţionalitate organică. O anumită rotiţă din complicatul şi puternicul, dar în acelaşi timp fragilul angrenaj numit organismul uman, a încetat să funcţioneze. Read the rest of this entry »