Saturnianul

Astăzi vreau să vă vorbesc despre homosexualitate şi lesbianism. Nu din perspectiva drepturilor cetăţeneşti ca minorităţi sexuale pe care se tot bate monedă, ci din perspectiva ecosistemică. Ne place sau nu, specia umană este parte componentă a ecosistemului numit Terra şi are rolul şi influenţa sa asupra lui, chiar dacă s-a depărtat tot mai mult de Natură.

Homosexualitatea, lesbianismul şi drepturile acestora au fost totdeauna un subiect sensibil cu implicaţii sociale, religioase, morale. Deşi homosexualitatea există dintotdeauna, ea a fost considerată fie o boală, fie o tulburare de comportament. Iar religia a înfierat-o ca o blasfemie, un afront şi o degradare a normalităţii speciei umane.

Şi ajungem la aspectul ecosistemic. În afară de China (cu o populaţie de 1.329.349.388 în 2007) şi, poate, India (cu o populaţie de 1.129.866.154 în 2007) celelalte ţări nu prea şi-au pus problema suprapopulării şi să ia măsuri de reducere a natalităţii. De fapt, majoritatea statelor se arată îngrijorate de scăderea demografică şi iau măsuri pentru încurajare şi creştere a natalităţii. Asta în ciuda faptului că Terra este evident suprapopulată (6 453 628 000 de oameni erau în 2005 conform Wikipedia).

De-a lungul timpului Terra a arătat că are capacitatea de a readuce echilibrul în ecosistem atunci cînd lucrurile au început să o ia razna şi omul, ca specie, a trecut prin diferite etape evolutive în funcţie de necesităţile şi cerinţele vremurilor. Nu cumva e posibil ca proliferarea homosexualităţii, a lesbianismului să nu fie o degradare a speciei umane, ci o evoluţie? Poate că este modul non-violent prin care natura încearcă să pună stavilă suprapopulării.

Iar dacă tendinţele omenirii spre homosexualitate şi lesbianism se vor accentua în următoarele decenii, nu cred că mai putem vorbi de o dereglare a speciei umane, ci de o reprogramare genetică. Evoluţia poate lua forme pe care nici nu le bănuim azi.