Saturnianul

Adică n-o să merg la vot. Nici la locale, nici la parlamentare şi, cu siguranţă, nici la prezidenţiale. Nu cred eu să se schimbe aşa multe pe scena politică pînă în 2009 încît să mă răzgîndesc. Dea Domnul, dar mă îndoiesc.

Bruma de spirit civic (mai repede, naivitate civică) pe care, nu ÅŸtiu prin ce minune, o mai aveam ÅŸi îmi ÅŸoptea să merg la vot a fost spulberată definitiv taman de Vaporeanu’ ÅŸi de Motoreanu’, aka Traian Băsescu ÅŸi Călin Popescu Tăriceanu, cu ocazia circului de la inaugurarea preluării Automobile Craiova de către Ford, cînd ÅŸi-au ridicat poalele-n cap pe marginea taxei auto de faţă cu oaspeÅ£ii americani. Păi nene, dacă ăştia n-au minima decenţă de a nu-ÅŸi arăta chiloÅ£ii în public ÅŸi de a nu face sex politic cu minÅ£ile oamenilor atunci cînd au oaspeÅ£i, deci nu îi vede doar mahalaua care le cunoaÅŸte obsesiile, înseamnă că au devenit niÅŸte paraÅŸute politice veritabile: obrazul cît mai gros ÅŸi poalele cît mai sus.

Privind din punctul de vedere al marketing-ului, atitudinea celor doi este perfect normală, logică. Într-o ţară unde prostul gust, circul, can-can-ul şi bîrfa se mănîncă pe pîine, trebuie să-i oferi publicului ceea ce îşi doreşte pentru a-ţi creşte audienţa. Deci, din această perspectivă, cei doi s-au comportat ca nişte profesionişti. Omul politic este un produs care trebuie să se vîndă. Şi ca să se vîndă, trebuie să prindă la public. Iar ca să prindă la public trebuie să aibă caracteristicile pe care le vrea acesta.

Numai că aceste caracteristici nu sunt ÅŸi pe placul meu. Åži, ca orice produs, dacă nu-Å£i place, chiar ÅŸi numai cum arată, nu-l cumperi. ÃŽn cazul de faţă, nu-l votezi. Åži eu nu mai vreau să votez pe principiul “răul cel mai mic”. Din ‘92 încoace tot pe principiul ăsta am votat, dar acum gata! Ça suffit!

Vreau produse politice care să fie măcar de calitate acceptabilă şi atunci sunt dispus să fac un compromis şi să trec cu vederea unele inadvertenţe. Dar ceea ce mi se oferă sunt produse politice de calitate execrabilă. Cînd nici măcar ambalajul nu se străduiesc să fie atrăgător, se cheamă că ai de-a face cu produse de calitate execrabilă şi cu un producător căruia puţin îi pasă de satisfacţia consumatorului. Pentru mine cel puţin, nu este deloc atrăgător ambalajul în care se prezintă politicienii. E clar că eu nu fac parte din publicul-ţintă pe care şi l-au stabilit, deci produsele lor nu mi se adresează mie.

Åžtiu că o să se inflameze Artistul ÅŸi o să-mi facă teoria chibritului cu spiritul civic, dar io-s prea “bătrîn” ca să mai pot fi păcălit că siropul amar e de fapt dulce. Unul din beneficiile democraÅ£iei e acela de a spune “NU” atunci cînd alÅ£ii spun “DA”. Iar mitul “cînd votezi, ai puterea” chiar asta este, un mit. La noi, să votezi încă nu înseamnă că deÅ£ii puterea în vîrful ÅŸtampilei. Este o simplă iluzie! Dar, nu-i aÅŸa, noi românii ne-am cam obiÅŸnuit să trăim din iluzii. Atît de mult, încît am ajuns să le considerăm reale.

TotuÅŸi, un popor trebuie să se sprijine pe ceva pentru a putea merge mai departe. Åži cînd n-are nimic concret, sau prea puÅ£in, iluziile sunt înlocuitorul ideal, “nechezolul” social perfect.