Saturnianul

De cînd a început campania electorală, efectiv mă simt violat vizual de mulţimea de postere care umplu staţiile de metrou şi panourile de afişaj stradale, de pliantele care îmi sunt împărţite la ieşirea staţiei de metrou aproape de fiecare dată cînd ajung acasă, de covorul afişelor, ziarelor şi pliantelor aruncate pe jos la cîteva secunde după ce au fost înmînate cetaţenilor pentru care coşul de gunoi este un obiect extraterestru, necunoscut şi, deci, de temut.

Deja simt în toată această agresiune vizuală gîfîielile unor politicieni nimfomani aflaţi în călduri, nerăbdători să experimenteze culmile orgasmului unei funcţii publice, orgasm pe care îl vor trăi doar atunci cînd suficient de mulţi cetăţeni i-o vor trage cu ştampila pusă în pătrăţelul cu numele lui. Şi se luptă cu o disperare de moşnegi virgini înfricoşaţi să nu moară aşa pentru a obţine un indiciu, fie şi imaginar, că tu, cetăţeanul care ai primit pliantul, becul (Ludovic Orban dă becuri cu moaca lui pe cutie) sau i-ai privit mutra pe zecile de afişe, o să i-o tragi lui pe buletinul de vot.

Atîta publicitate deşănţată pentru nişte “fetiţe” de pe “centura” politicii româneşti care încearcă să agaţe cetăţenul român, şi se vor a reprezenta brandul politicianul român, doar pentru a constata că atunci cînd îşi dau “chiloţii” jos nu sunt altceva decît nişte She-male care te-au înşelat grosolan iar acum îţi provoacă doar greaţă.

Politicienii noştri par să nu fi înţeles că brandul politicianul român este un brand expirat şi că, în oricîte ambalaje colorate şi atractive ar fi învelite produsele acestui brand, duhoarea stricăciunii răzbate prin ele şi îţi întoarce stomacul pe dos. Iar singura soluţie este schimbarea produselor cu unele proaspete dacă se doreşte salvarea brandului de la moarte.

În ce mă priveşte, revenisem la sentimente mai bune vizavi de mersul la vot faţă de ce spusesem cam în urmă cu două luni aici. Acum, după deşănţarea inutilă cu tone de afişe, pliante, fliere şi după ţigăneala de la TV în care am văzut de toate mai puţin programe concrete încep să revin la acele sentimente şi mă gîndesc serios să nu merg la vot.

Daţi-mi măcar un motiv serios şi pertinent pentru care aş vota un candidat anume şi eu îl votez indiferent cine ar fi el şi de la ce partid. Dar nu veniţi cu chestii de genul “datorie civică”. Ăsta nu este un motiv serios şi pertinent, ci doar retorică de doi bani. Şi-mi va provoca şi mai multă greaţă.