Mărturisesc că atunci cînd am auzit de noul album Vama al formaÅ£iei Vama (urmaşă a defunctei Vama Veche; apropo, ar fi fost tare să se numească Vama Nouă ) am fost reticent în a “pune botul”. Aveam în minte celebrele Nu am chef azi, Calul din Marlboro, Hotel CiÅŸmigiu, Vara asta care mi-au plăcut ÅŸi îmi mai plac ÅŸi acum la nebunie, dar ÅŸi ceva din sound-ul ultimelor melodii de dinaintea destrămării formaÅ£iei, sound care nu mi-a plăcut deloc.

DeÅŸi sunt deschis la schimbări ÅŸi la nou, mi-am zis că ceva mai bun decît ce ÅŸtiam eu nu cred că ar mai putea aduce Tudor Chirilă, ceva care să-mi placă să ascult. Ascultasem cîteva acorduri din Pe sîrmă ÅŸi îmi plăcuse oarecum… Dar eram încă reticent.

TotuÅŸi am mers pe site-ul VamaMusic, am plătit 4 Euro + TVA prins SMS ÅŸi am descărcat albumul. După ce l-am ascultat, pot să spun că îşi merită banii cu prisosinţă. Este un sound nou faţă de acele clasice de care vă vorbeam la început dar este un sound care se acordează perfect cu frecvenÅ£a muzicală a creierului meu. Iar mesajele melodiilor sunt suficient de profunde pentru a trebui să le asculÅ£i ÅŸi cu capul, nu doar cu urechea…

Favoritele mele: Pe sîrmă, Bed for love, Cîrtiţa - unde duetul chitară/pian care începe cam pe la jumătatea melodiei este absolut superb, aduce ceva din sound-ul Radiohead (ascultaţi melodia Just şi veţi înţelege ce zic) şi Fotomodele al cărei intro de pian este de asemenea superb.

Un album de ascultat, cu o muzică care nu se mai adresează doar celor care merg să facă nebunii pe plaja din Vama Veche, ci şi celor care vor să regăsească un strop de filozofie în muzică.