Saturnianul

Bine, am mai mulţi. Ca tot omu’ respectabil. Şi mă joc cu ei atunci cînd mă plictisesc. Sau cînd am chef. Da’ ăsta de care vreau să vă zic e ceva mai… special. Un fel de pitic atomic, ca să zic aşa.

Probabil că vi s-a întîmplat măcar o dată să vă aflați undeva și să aveți așa un feeling că sunteți în locul și momentul nepotrivit. Ei bine, cam ceva de genul ăsta e piticul meu, doar că la scară mai mare (v-am zis că e atomic). (more…)

Ceea ce era de aşteptat s-a întîmplat: România a pierdut cu 2-0 în faţa Olandei. Oricine a văzut celelalte partide în care a jucat Olanda şi nu s-a îmbătat cu apă rece, ar fi ştiut clar că meciul băieţilor noştri cu Portocala mecanică e pierdut. Iar în meciul cu noi nici măcar nu şi-au băgat titularii. Ne-au “făcut” cu rezervele. Mda…

Chiar zîmbeam zilele trecute cînd vedeam pe la televizor încurajarea asta cu “să le stricăm portocala” sau ceva de genul. Un fel de “ştim c-o să murim, da’ nu ne e frică că există reîncarnarea”. Înainte de meciul cu Italia au apărut prin ziare şi pe la televizor tot felul de băieţi d-ăştia care mîncau macaroane, mesajul fiind cu bătaie clară la “ce-o să le facem noi broscarilor/macaronarilor”. Cred că nu ne-ar strica mai puţină coioşenie la palavre şi mai multă la fapte. (more…)

Fix acum 18 luni mi se tăiau picioarele la propriu, adică sufeream o dublă fractură la rotule. Din tot calvarul care a urmat mi-a rămas în minte o singură chestie memorabilă pe care nu o voi uita niciodată şi, probabil, nici colectivul de medici care au venit la vizită în dimineaţa de după operaţie.

Eu, întins în pat, cu oasele fărîmate (dar reparate) şi cu atele gipsate la picioare, las jos cartea pe care o citeam în momentul în care intră medicii la vizită. Profesorul Firică vede cartea şi exclamă: “Dumnezeule, cum poţi să citeşti aşa ceva în situaţia ta! Uitaţi şi voi ce citeşte!” Şi se porneşte un rîs general cu mine în frunte, haz de necaz. Ce carte citeam? O mînă de oase. De Stephen King.

…prea mult, că vedem jumătatea goală şi nu jumătatea plină. De parcă ar trebui să folosim frumosul şi binele din jurul nostriu ca pe un drog care să ne ajute să închidem ochii la mizerie, indiferenţă, mercantilism şi altele. Ei bine, nu suntem singurii care folosim ochiul critic.

Vă aduceţi aminte de sistemul nostru de sănătate cu tarele şi lipsurile lui? Iaca cam cum se vorbeşte pe la americani despre sistemul lor de sănătate:

How to get acute Hepatitis C from a clinic
Answer: Move to Las Vegas or any other US city. You might not get it right away, but keep going to clinics for investigative procedures and your efforts will eventually be successful.

Continuarea aici.

S-a făcut ceva vîlvă pe marginea intrării pe piaţa românească a mărcii de paporniţe de lux Louis Vuitton, care a plasat un cufăr peste Monumentul Pompierilor din Bucureşti. Am văzut şi eu la ştiri reportajul. Ideea e hidoasă şi, mai ales, inexplicabilă.

Nu sufăr de patriotism cronic şi nici de fals patriotism, aşa că n-o să dau ochii peste cap că vai, Doamne, au acoperit statuia. Sacrilegiu, hai să-i împuşcăm. Dar mi se pare inexplicabil că s-a ales acoperirea statuii. Oare mesajul nu ar fi fost acelaşi dacă se punea cufărul acela mai la stînga, mai la dreapta, mai în faţă sau mai în spate? Nu s-ar fi înțeles la fel de clar că a venit în România marca de lux “Vuitton”? Cu siguranță, da! (more…)

Pentru cei ce nu înţeleg că votul nu reprezintă o obligaţie şi nici o datorie, iar absenteismul (gîndiţi-vă la el ca la un limbaj non-verbal) reprezintă exprimarea unui punct de vedere pe care nu-l pricep doar cei ce nu pot sau nu vor, iată un fragment din editorialul lui Teodor Tiţă în Business Standard. Via Alex Mihăileanu. (more…)