Saturnianul

Pentru cei ce nu înţeleg că votul nu reprezintă o obligaţie şi nici o datorie, iar absenteismul (gîndiţi-vă la el ca la un limbaj non-verbal) reprezintă exprimarea unui punct de vedere pe care nu-l pricep doar cei ce nu pot sau nu vor, iată un fragment din editorialul lui Teodor Tiţă în Business Standard. Via Alex Mihăileanu.

Mie unul, discuţia despre votul obligatoriu mi-aduce aminte mai degraba de democraţia socialistă de inspiraţie orwelliană a lui Ceauşescu. Dreptul de vot este atît, un drept, şi nimic mai mult. Transformarea lui într-o obligaţie poate fi cel mult un început pentru alte noi obligaţii. Aceea de a vota “corect”, de a alege “bine” etc.

La fel ca şi prezenţa la urne, absenteismul reprezintă un punct de vedere. Care poate fi lesne descifrat dacă într-adevăr se doreşte aşa ceva. Să te superi ca văcarul pe sat pentru că cetăţeanul X nu vrea să meargă la urne este mai degrabă o dovadă de dispreţ faţă de respectivul. Pentru că X dispune de liber-arbitru şi i se poate acorda prezumţia de inteligenţă, exact cum i se acordă atunci cand îşi plateşte impozitele sau cumpără ziare.

X are drepturi, inclusiv acela de a spune nu, de a nu participa, de a alege să nu aleagă. Dacă nu se mai doreşte absenteism, atunci poate ar fi necesară o mai bună selecţie a candidaţilor. O alegere mai fericită a mesajelor şi mijloacelor de comunicare a acestora. O campanie electorală care să fie facută pentru cetăţeni, pe limba lor. Daca vorbim de obligaţii, atunci acestea aparţin mediului politic. Care trebuie să incurajeze participarea la viaţa cetăţii.

Şi cu aceasta închei orice discuţie pe tema alegerilor. Cel puţin pînă în 2012. Sper să avem de ce merge la vot atunci.