S@urnianul

Archive for August, 2008

De vreo cîteva luni, parcurg cu mașina de 3 ori pe săptămînă traseul Ștefan cel Mare – Jiului. Care traseu este în mare parte bun. Excepție făcînd bulevardul Constantin Prezan – bucățica aia dintre piața Charles de Gaulle și Arcul de Triumf. Care este tot de piatra cubică, precum Aviatorilor. Acum nu știu cum o fi Aviatorilor, nu circul des pe-acolo, dar ăsta de care vă zic eu e criminal.

Dacă nu ai mașină cu suspensii ca lumea și îndrăznești să mergi cu mai mult de 40 la oră, ai senzația că o să zbori de pe drum și simți nevoia acută a unei perechi de mîini în plus ca să nu scapi volanul. Dacă ai mașină cu suspensii bune, mergi tu pe-acolo mai multe drumuri cu viteză și n-o să mai ai suspensii bune. Ironia Bătaia de joc este că pe porțiunea respectivă ai voie cu 60 km/h. Read the rest of this entry »

Iaca am chef să mă vaiet și eu! La voi, na! Primiți cu plînsul de mila proprie?

În ultima vreme am multă treabă, chef s-o fac puțin , multe idei și posturi în draft dar insuficient timp sau lipsă de dispoziție pentru a le scrie. Universul mă bombardează cu tot felul de “meteoriți” și mărunțișuri spațiale de nu mai știu de inelele mele…

Bon! Asta fu jelania. Scurtă, că țin la nervii voștri. Acum urmează știrea. Nu la fel de scurtă

De cîteva luni am devenit un fervent pasionat al jocului de golf. Mai intîi am început timid cu joculețul descoperit în telefonul meu mobil. Am trecut la jocul mai complex de la EA Sports, Tiger Woods PGA Tour, apoi am continuat cu căutarea site-ului PGA (Professional Golfers’ Association of America) și PGA Tour. Mîine este primul playoff al FedEx Cup (desfășurat la Ridgewood Country Club, Paramus, NJ) pe care îl voi urmări live pe internet. Read the rest of this entry »

Nu m-am putut abține să nu pun bannerul și să nu vă zic și vouă, cititorii mei. Necazurile sunt multe în lumea asta, dar cînd copii așa de mici și frumoși suferă de niște afecțiuni care ar putea fi prevenite chiar e dureros. Mai multe puteți citi aici, iar dacă aveți un colțișor pe blogurile voastre cred că bannerașul ăla mic nu v-ar încurca prea mult. Știu, nu vă va aduce cîștiguri materiale dar cîștigurile pot îmbrăca și alte forme. Sunt convins că știți asta din propriile voastre experiențe. Read the rest of this entry »

Manifestările de indiferență, șmechereală, cocalarism și coolăciune retardă se petrec la nivel de patrie și cam în toate domeniile dar cu precădere în trafic, mai ales în cel de oraș și în special în traficul bucureștean unde parcă s-a răsturnat trenul cu frustrații societății.

Șoferind destul de mult, nesimțirea și ignorarea regulilor elementare de circulație de către majoritatea participanților la trafic îmi sare cel mai repede în ochi. Pe drumurile naționale, deși atunci cînd treci prin localități trebuie să circuli cu 50 km/h iar chestia asta este semnalată înainte de a intra cu indicatoare pe dreapta, pe șosea și cu trei rînduri de benzi care te hurducă cînd treci peste ele de ar trebui să se simtă și cel mai nesimțit dintre nesimțiți, șofereii mioritici mînă cu 70-80 printre țărani, biciclete, căruțe și vaci de n-au treabă. Ca să nu mai zic de mastodonți de tiruri care zboară prin localități cam cu aceeași viteză. Read the rest of this entry »

Aduceam în discuţie într-un articol mai din urmă problema relaţiei omului cu cel pe care, cel puţin declarativ, cam toată lumea îl iubeşte şi trăieşte (sau încearcă să trăiască) în spiritul său.

Ca o completare la acel articol şi ca un răspuns pentru cei care au comentat la el, fie efectiv sau numai în gînd, vreau să vă povestesc o legendă hindusă pe care am citit-o într-un roman SF. Roman pe care vi-l şi recomand: Bernard Werber – Thanatonauţii. Veţi avea ocazia să vedeţi problema morţii şi a vieţii de după moarte abordată dintr-o perspectivă diferită, inedită chiar, de ceea ştiţi din diversele curente filosofice sau doctrine religioase. Cartea a apărut în 1996 la Nemira, aşadar numai la anticariat sau la bibliotecă mai sunt şanse să o găsiţi. Read the rest of this entry »

Am schimbat tema. Cealaltă, deşi îmi plăcea, avea trei bube suficient de deranjante pentru a mă determina să fac schimbarea: prea mult spaţiu liber în laterale; sidebar-urile erau prea înguste, înghesuind textul cuprins în ele; emoticon-urile se plasau total aiurea în text şi în comentarii.

Acum sper să vă placă şi vouă pe cît îmi place mie. Şi dacă nu, vă obişnuiţi cu ea Următoarea schimbare de temă va fi cu una făcută integral de mine (cînd s-o întîmpla asta, nu ştiu; timpul e cel mai mare duşman al meu). Pînă atunci…

Unul dintre marile mele vise, acela de a ajunge la ultima frontieră şi de a vedea Terra din spaţiu, pare tot mai aproape de a deveni realizabil. Dacă în urmă cu vreo cîţiva ani, primii turişti spaţiali au plătit $20.000.000 pentru o excursie, din 2009 astfel de excursii vor fi de 100 de ori mai ieftine, adica $200.000. Sigur, tot e enorm pentru omul obişnuit dar luînd în considerare timpul scurt în care s-a produs această schimbare e foarte posibil ca, în 5-6 ani de-acum, o astfel de excursie să ajungă la cîteva mii de dolari. Bani pe care i-aş da cu siguranţă pentru că nu s-ar compara cu nici o altă experienţă sau excursie.

Visez la zilele în care astfel de excursii să fie la ordinea zilei, şi accesibile omului mediu ca preţ, iar un concediu pe Lună să fie doar o problemă de planificare. Şi ceva îmi spune că dacă voi mai trăi măcar 30 de ani, o să apuc acele zile.

Sursa: EvZ. Articolul îl puteţi citi aici.

Precizare: Un text lung care vă va plictisi şi chiar vă va irita dacă nu aveţi capacitatea de a-l citi cu mintea deschisă.

Din punct de vedere spiritual, societatea umană nu este una prea dezvoltată. De fapt, din acest punct de vedere, aş putea spune că, mai de grabă, am involuat nu am evoluat. Aşa-zisa evoluţie spirituală a umanităţii se reduce la două aspecte mai mult decît infinitezimale în raport cu forţa spirtitului, fie el uman sau de altă natură.

Unul este cel doctrinar – trecerea de la politeism la monoteism şi a creării unei adevărate încrengături complicate de religii, culte, crezuri, secte şi mişcări de tot felul în care unicul zeu rămas, Dumnezeu, este folosit precum un hopa-mitică ce se bălăngăne impasibil în toate direcţiile doctrinare spre care este împins. Celălalt aspect este de ordin pur material (şi în unele cazuri mercantil) – construirea unui număr impresionant de lăcaşe de cult. Read the rest of this entry »