Saturnianul

De vreo cîteva luni, parcurg cu mașina de 3 ori pe săptămînă traseul Ștefan cel Mare – Jiului. Care traseu este în mare parte bun. Excepție făcînd bulevardul Constantin Prezan – bucățica aia dintre piața Charles de Gaulle și Arcul de Triumf. Care este tot de piatra cubică, precum Aviatorilor. Acum nu știu cum o fi Aviatorilor, nu circul des pe-acolo, dar ăsta de care vă zic eu e criminal.

Dacă nu ai mașină cu suspensii ca lumea și îndrăznești să mergi cu mai mult de 40 la oră, ai senzația că o să zbori de pe drum și simți nevoia acută a unei perechi de mîini în plus ca să nu scapi volanul. Dacă ai mașină cu suspensii bune, mergi tu pe-acolo mai multe drumuri cu viteză și n-o să mai ai suspensii bune. Ironia Bătaia de joc este că pe porțiunea respectivă ai voie cu 60 km/h.

Probabil unii dintre voi vă mai amintiți că, în urmă cu niște ani (habar nu mai am cîți!) cînd a început reabilitarea căilor de rulare, autoritățile au decis ca bulevardul Prezan să rămînă cu piatră cubică pe motiv de conservare istorică. De ce numai bucățica aia și nu și restul după Arcul de Triumf, rămîne un mister pentru mine.

Cert este că cei care au decis asta trebuie să fi avut niște probleme serioase la nivel de materie cenușie. Și pînă azi nu s-a găsit nici o autoritate suficient de inteligentă ca să realizeze ce tîmpenie uriașă e să lași un drum de piatră cubică în centrul Capitalei. Ba chiar aș putea să-i acuz de iresponsabilitate criminală, știut fiind cît de periculoasă este piatra cubică în caz de frînare bruscă. Iar pericolul crește exponențial dacă este udă.

Adică autoritățile refuză să modernizeze o cale de rulare pe motivul imbecil de monument istoric în condițiile în care, la vremea cînd a fost construită, pe acolo circulau trăsuri, biciclete și, eventual, tramvaie trase de cai de iar azi circulă autobuze de zeci de tone, camionete, microbuze și SUV-uri iar traficul e infernal. Asta în timp ce în centrul vechi, unde s-a făcut numai trafic pietonal, s-a scos piatra cubică și străzile sunt pavate cu dale de beton și se pun stîlpi de iluminat moderni care imită în cel mai kitsch mod posibil design-ul interbelic. Acolo nu mai trebuie conservată istoria că de, ăla care face dalele de beton trebuie să mănînce și el o pîine “cinstită”.

Aș fi fost dispus să înghit chiar și motivul lor debil dacă le-ar fi păsat cu adevarăt de conservarea istoriei și ar fi înțeles că drumul ăla mai trebuie și întreținut ca să nu ajungă impracticabil și să se ducă dracului toată istoria de grija căreia nu pot dormi edilii noaptea.

Mă întreb dacă în primăria Capitalei, Ministerul Transporturilor și pe oriunde or mai fi responsabili cu drumurile, există vreo minte limpede care înțelege ce mare aberație e asta cu piatra cubică pe porțiuni cu trafic intens și greu.

Cel mai probabil însă, în instituțiile astea toată lumea e ocupată pînă peste cap: șefii cu atribuitul contractelor pe bani ochi frumoși, subalternii cu plecăciunile și intratul în grațiile șefilor.