Titlul este o extrapolare a experimentului petrecut în 1943. Diferenţele dintre cel de-atunci şi cel care începe azi sunt două şi majore:

1) Despre cel de azi ştie lumea întreagă (era oare mai bine dacă rămînea secret, ţinînd cont de istericalele unora?)
2) Importanţa lui este infinit mai mare decît a celui de acum 65 de ani

Mass-media, internetul vuiesc. Reacţiile bloggerilor diferă şi ele, eu vă propun cîteva:
Apollinaire - ironie cu iz de mişto la adresa speriaţilor de bombe;
Densu - un soi de spaimă mistică cu încercare de ancorare în raţional echilibrat;
Dany - nervi cu parfum de Inchiziţie la adresa experimentatorilor;
Blonda care gîndeşte - întrebare uşor retorică cu arome satirico-umoristice

Aşadar, eu o să-mi spun pe scurt opinia: dacă experimentul va fi o reuşită (şi probabil va fi), omenirea va intra într-o nouă era în care va trebui să-şi reconsidere atît concepţiile ştiinţifice, cît şi cele religioase. Spun dacă nu din scepticism, ci din dorinţa de a păstra echilibrul. Iar acest dacă ascunde următoarea întrebare: Şi dacă ceva nu merge bine, ce se întîmplă?

O consideraţie de final: dacă de-a lungul timpului n-ar fi existat nişte îndrăzneţi care să înfrunte scepticii de serviciu ai lumii şi să facă experimente, omul ar fi trăit şi azi în grote.

Iar dacă e să aleg între sfîrşitul lumii datorat unor dezaxaţi care dau cu bomba nucleară pentru că sunt incapabili să vadă dincolo de orgoliul personal şi sfîrşitul lumii datorat pulverizării într-o gaură neagră pentru că nişte oameni de ştiinţă încearcă un experiment care poate propulsa omenirea cu nişte sute de ani în viitor pe scara evoluţiei universale, atunci prefer ultima variantă.

Aşadar, eu aştept să mă sugă gaura. Voi, ceilalţi, puteţi muri iradiaţi.