Am fost duminică la ce-a de-a doua ediţie a BookTalks, un eveniment minunat organizat de Bookblog. Pentru cine nu ştie ce se întîmplă la BookTalks, lucrurile stau cam aşa: 1. Se invită una bucată scriitor sau scriitoare (chiar, pe cînd o scriitoare? ) care citeşte un fragment din cartea sa; 2. Se porneşte o discuţie interactivă antrenantă cu tiruri de întrebări şi răspunsuri. Ce simţi şi care e atmosfera nu se poate descrie în cuvinte fiindcă trăirile fiecăruia sunt unice, aşa că dacă vreţi să aflaţi cum e musai să nu lipsiţi data viitoare.

În fragmentul citit de scriitorul Ion Manolescu din romanul Derapaj, personajul său manifestă la un moment dat o aversiune, mai mult sau mai puţin voalată, faţă de fenomenul mall. Apoi cineva din public, ca să rămînem în zona grandiosului, vorbeşte de nevoia unei Catredale în sînul societăţii noastre pentru că, citez aproximativ, nu mai suntem un sătuc cu 50 de credincioşi şi 20 de babe prin urmare bisericuţele, atît la propriu cît şi la figurat, nu-şi prea mai au rostul.

Imediat am făcut în mintea mea o asociere cel puţin ciudată între mall şi catedrală, iar dorinţa de a lua microfonul şi supune asocierea audienţei a fost înfrînată cu greu de egocentrismul vizavi de faptul că e o idee pentru un subiect de blog. Şi, ca orice autor de blog şi scriitor wanna-be care se respectă, ideile se protejează şi nu se expun în scutece, neexplorate

Ca să revin la asociere, gîndiÅ£i-vă cum ar fi să se contruiască un… Church Mall. ImaginaÅ£i-vă un mall unde în loc de magazine, fast-food-uri ÅŸi cinematograf aÅ£i găsi lăcaÅŸe de cult ÅŸi temple ale diferitelor comunităţi religioase: catolice, ortodoxe, greco-catolice, musulmane etc. Un loc în care multiculturalismul ar fi la el acasă, unde oameni cu diverse orientări ÅŸi credinÅ£e ar comunica ÅŸi interacÅ£iona unii cu alÅ£ii fără animozităţi pentru că ar avea acces fiecare la religia celuilalt aÅŸa cum este ea (ÅŸi nu distorsionată de falÅŸi profeÅ£i) ÅŸi ar putea să o înÅ£eleagă ÅŸi să o respecte, respectîndu-se astfel unii pe ceilalÅ£i. Un loc unde oamenii ar avea ocazia să vadă că se roagă în numele aceluiaÅŸi zeu unic doar cu o altă denumire pentru fiecare.

Un astfel de mall ar fi ceva inedit pentru că ar îmbina tradiţionalul cu modernul şi ar aduce în comuniune indivizi de credinţe diferite. Ar putea fi o Catedrală a Mîntuirii Neamurilor, un prim pas spre desfiinţarea graniţelor unor ideologii care au învrăjbit omenirea timp de milenii, un prim pas spre evoluţia pe o treaptă superioară a spirtualităţii universale.

De ce nu s-a gîndit nimeni un astfel de mall? Fiindcă că ar fi prea frivol sau fiindcă nu suntem încă suficient de pregătiţi, suficient de evoluaţi pentru a desfiinţa astfel de graniţe? Şi dacă s-ar construi mîine acest mall, ar reuşi el să apropie oamenii, transformîndu-se într-un templu al iubirii şi frumuseţii spiritului uman sau i-ar învrăjbi, transformîndu-se într-un templu al urii şi groazei? Mai pe înţelesul unora, ne-am îmbrăţişa şi am socializa zîmbindu-ne sau ne-am alerga să ne luăm beregăţile pentru că fiecare ar fi pentru celălalt o jigodie împuţită şi blasfematoare care merită să moară?