Paranormal sau par anormal?
De multă vreme, şi în ultimul timp tot mai des, mi se întîmplă un fenomen inexplicabil - cel puţin deocamdată - pe două direcţii: viaţa reală şi filme.
1. Viaţa reală
A) Situaţii: persoane cu care fac cunoştinţă prima oară în viaţă, sau le zăresc în mulţime ori comunic cu ele în virtual iar la un moment dat le văd şi fotografia, îmi par chipuri familiare ca şi cum le-am mai văzut/întîlnit undeva.
B) Posibilităţi:
- În toate cele trei situaţii, chipul persoanei respective mi-a mai trecut accidental prin faţa ochilor şi s-a imprimat pe circumvoluţiuni. Dar cum e posibil să ţi se imprime în memorie imaginea unei persoane cu care nu ai avut absolut nici o interacţiune, persoana fiind doar un chip zărit frugal în mulţime?
- Imagini recurente ale unor chipuri cu care am avut de-a face într-o viaţă anterioară/univers paralel etc.
- Distorsiune temporală în care la un moment dat am fost plasat în trecut sau viitor iar asta a implicat interacţiunea cu persoana. Evenimentul a fost şters din matricea neuronală dar, din anumite motive, chipul respectiv a rămas imprimat ca imagine reziduală pe care creierul o accesează şi o aduce în prim-plan cînd primeşte informaţia de la stimulul vizual. Asemănător cumva cu principiul identificării amprentelor pe baza comparării a ceea ce s-a prelevat din teren cu ceea ce există în baza de date.
- ViaÅ£a individului, cu toate evenimentele ei, se află deja imprimată într-o memorie secundară cu acces restrincÅ£ionat (subconÅŸtientul?!?) dar ocazional unele secvenÅ£e “scapă” ÅŸi trec în memoria primară (conÅŸtientul).
Alte idei, păreri?
2. Filme
A) Situaţie: filme pe care le văd pentru prima oară şi reuşesc, în anumite momente de pe parcus, să anticipez aproape exact iar uneori exact (şi cînd se întîmplă aşa nu mă simt confortabil deloc) ce urmează să se întîmple sau ce urmează să spună un anume personaj.
B) Posibilităţi: aici chiar nu-mi vine nimic în minte. Le-aş putea pune pe cele de la punctul 2.
Voi aţi păţit/păţiţi aşa ceva? Şi dacă da, ce explicaţii aţi încercat să găsiţi?
November 17th, 2008 at 20:25 pm
te-ai gandit ca poate in tine sunt in stare latenta niste capacitati paranormale/ extrasenzoriale care abia acum au iesit la iveala? Eu cred ca nu esti singurul care experimenteaza astfel de senzatii. poate fi si o senzatie de deja vu si amintirile sa fi fost stocate in subconstient?
oricum este foarte interesant ce descrii in articol.
November 17th, 2008 at 23:15 pm
Auzi, nu e chiar de bine si o sa te superi, dar senzatia de deja-vu poate sa denote o usoara tulburare psihosomatica. Desi nimeni nu neaga ce spui tu mai sus. Ti se intampla des sau era doar conceptual?
November 18th, 2008 at 1:56 am
@astrology_leader: În primul rînd, bine ai venit pe blogul meu
M-am gîndit la capacităţi extrasenzoriale. Eu sunt un tip care este convins că aceste capacităţi fac parte din natura omului şi doar zac latente undeva în adîncul fiinţei noastre. Dar sunt în acelaşi timp şi pragmatic: am nevoie de manifestări concrete şi repetate pentru a ştii sigur că nu sunt doar impresii ale mele 
Şi asta cam începe să se întîmple. Uneori e chiar mai mult decît doar ce zic eu în articol.
@Zelda: Măi, cînd am decis să scriu asta pe blog mi-am asumat riscul de a fi considerat inclusiv sărit de pe fix
Aşa că n-am de ce să mă supăr că tu ai emis ipoteza unei tulburări psihosomatice. Însă o astfel de tulburare ar trebui să aibă şi alte manifestări, în plan fizic poate, nu doar anticiparea firului epic al unui film 
Aş fi zis şi eu că mi se întîmplă doar conceptual dacă nu mi s-ar întîmpla suficient de des să intuiesc cu acurateţe suficient de mare ce urmează să se întîmple într-un film pe care nu l-am mai văzut. Plus altele, pe care nu le-am menţionat aici. Acum care sunt şansele să te autosugestionezi că ştii ce urmează să se întîmple şi chiar aşa să fie în 90% din situaţii?! Nu cred în coincidenţe repetate!
November 18th, 2008 at 14:39 pm
Deja vu…Nu esti singurul…tulburat
Ultimul articol scris de AncaMk: intre doua aspirine…iarna vine
November 18th, 2008 at 16:15 pm
@AncaMk: Măi, eu eram convins că nu sunt singurul dar o confirmare a faptului te face să nu te mai simÅ£i aÅŸa de… alien
Să înÅ£eleg că ÅŸi tu…? 
November 18th, 2008 at 17:15 pm
referitor la firul epic al unui film: ar trebui sa luam in calcul ca la varsta noastra avem deja in spate un numar consistent de filme vizioante si probabil putem anticipa mai mult sau mai putin desfasurarea actiunii,nu?
de asemenea cred ca daca am lua in calcul si faptul ca ne folosim doar de 5 % din creier, nu ar trebui sa ne mire daca avem si astfel de capacitati.
November 18th, 2008 at 18:57 pm
@astrology_leader: E adevărat că filmele văzute de-a lungul timpului pot contribui la intuirea firului epic al unui film pe care nu l-ai mai văzut. Există anumite şabloane care se repetă, chiar dacă diferit, pe un anumit gen de filme. Dar mi s-au întîmplat chestii care depăşesc intuirea unui şablon.
Mai repede cred în chestia aia că la anumiţi indivizi capacitatea de utilizare a creierului depăşeşte acei 5% uzuali. Oare ce analiză poate depista cît la sută din creier foloseşti?
Altfel, astrologia e o pasiune de a ta sau mai mult decît atît?
November 18th, 2008 at 23:01 pm
Raspunsul simplu sau replica articolului tau se caracterizeaza usor: deja vu. Este o senzatie pe care multi, daca nu toti o au insa putin sunt constienti de ea sau o inteleg. Raportat la filme … sa fim seriosi ! Cate filme de calitate mai sunt astazi ? Serialele au acelasi sablon: incep la fel, se bazeaza pe aceeasi idee si se termina la fel indiferent de genul filmului. Poate si viata omului este facuta la majoritatea dupa acelasi sablon desi fiecare individ este unic in felul lui. De unde stim ca nu exista in lume, undeva, un om care poate se poarta identic cu mine, imparte acelasi concept sau acelasi stil de viata ? Viata, la cum gandim noi si cat o percepem ramane un mister.
Ultimul articol scris de Florin: CommentLuv needs updating on this site. Please download the latest version and install it on your site. This message will apear during the first 10 minutes of each hour. This remote script will cease returning posts in 7 days
November 18th, 2008 at 23:53 pm
@Florin: Bine ai venit pe blogul meu! Florine, ştiu că e vorba de deja vu. Eu încercam să găsesc cauzele, ceea ce duce la producerea lui şi de ce?
Cît despre filme, chiar dacă într-un comentariu de mai înainte am zis un pic altfel, tind să fiu de acord cu varianta asta. E foarte posibil ca, la cîte filme am văzut, să se fi imprimat anumite scene ÅŸi replici ÅŸablon care ies involuntar la suprafaţă atunci cînd se “mulează” pe o scenă asemănătoare.
Viaţa este un mister! Nu mă aştept să putem înţelege viaţa în ansamblul ei şi cu toate formele pe care le are. Dar mă aştept măcar să înţelegem viaţa noastră ca indivizi, să ne înţelegem şi să ne ascultăm pe noi înşine. Am devenit prea grăbiţi/nepăsători nu numai să-i ascultăm pe cei de lîngă noi, ci chiar şi pe noi înşine. Nu ştiu ce poate fi mai grav de atît.
November 19th, 2008 at 9:09 am
Suntem de mult prea multe ori preocupati sa ii ascultam pe altii, sa ii cunoastem si sa ii intelegem incat uitam de noi, de nevoia noastra de cunoaastere …
November 19th, 2008 at 12:07 pm
referitor la intrebarea ta daca astrologia e o pasiune sau mai mult decat atat.well, pentru mine astrologia este o pasiune ridicata la grad de dependenta. De asemenea am niste ‘abilitati” sa le spunem extrasenzoriale descoperite din frageda pruncie si le imbin destul de util cu pasiunea mea. din acest motiv iti inteleg mai mult decat bine mesajul si tot din acelasi motiv am dorit sa iti raspund la intrebarea vis-a-vis de “paranormal sau par anormal?”
Oricum ai avut mare curaj in a psota acest topic in blogul tau, pt ca vei observa, lumea prefera sa arunce cu pietre decat sa accepte si alte variatiuni ale “normalitatii”.
November 19th, 2008 at 19:00 pm
@astrology_leader: Deci e mai mult decît o pasiune din moment ce a devenit o dependenţă dublată de acele abilităţi (fără ghilimele)
Mă bucur că mi-ai înţeles mesajul şi îţi mulţumesc că mi-ai răspuns. E destul de greu să găseşti persoane care să înţeleagă sau măcar să accepte, chiar dacă nu înţeleg. De aceea vreau să te întreb dacă îmi permiţi să te adaug în lista de mess, poate vorbim mai detaliat pe aceste subiecte. Sunt convins că ar fi multe de povestit.
Cît despre curaj, cum am zis şi într-un comentariu mai pe la început: cînd am postat acest articol mi-am asumat inclusiv riscul de a fi considerat sărit de pe fix sau de a fi luat în balon. Orice faci sau spui poate stîrni şi reacţii mai puţin plăcute pentru tine ca individ. Deci trebuie să iei în calcul şi aceste aspecte atunci cînd spui ceva în mod public.
November 20th, 2008 at 18:28 pm
Din punctul de vedere al psihologilor, se vorbeste despre sentimentul de deja-vu, ceea ce presupune mai mult decat o senzatie; stiintific, ei oscileaza intre factori neurochimici ce influenteaza perceptia in momentul producerii deja-vu-ului, sau amintiri vagi din urma cu foarte mult timp ce se reactiveaza din subconstient.
Foarte putini vorbesc totusi despre perceptii extrasenzoriale, ce presupun existenta unor potentiatori energetici. Altfel spus, nu esti normal, pentru ca esti paranormal
November 21st, 2008 at 19:23 pm
@Maria: Bine ai venit, Maria! Am înţeles ce zici. Dar despre ce amintiri vagi din urmă cu mult timp poate fi vorba atunci cînd persoana în discuţie o vezi pentru prima oară în viaţa ta sau îi zăreşti chipul frugal în mulţime? Asta e problema mea: despre ce timp e vorba? Unde şi cînd ai mai petrecut acest timp în care să mai fi avut de-a face cu cineva pe care tu zici că acum îl/o vezi/cunoşti pentru prima oară şi totuşi îţi este un chip familiar?