Saturnianul

Archive for Noiembrie, 2008

…şi trecerea lui.

Am citit undeva (parcă în prezentarea unui supliment alimentar antioxidant) că îmbătrînirea nu este cauzată de trecerea timpului, ci de degradarea celulelor organismului în urma atacului radicalilor liberi. Staţi liniştiţi, nu de suplimente alimentare vreau să vă vorbesc Însă era necesară această introducere pentru că de-aici au pornit frămîntările ce au generat articolul de faţă.

Mintea mea iscoditoare de extraterestru rătăcit pe Terra a început să-şi pună întrebări, să imagineze situaţii. Şi cum nu le putea ţine numai pentru ea, a simţit nevoia să le împărtăşească. Va să zică trecerea timpului n-ar avea nici o legătură cu îmbătrînirea, ci doar reacţiile ce se petrec în laboratorul bio-chimic care este organismul uman. Booon! Read the rest of this entry »

Reclama din fotografie se găseşte în toaleta bărbaţilor de la Pizza Hut Romană. Nişte picioruşe apetisante peste care a fost suspendată o perdeluţă-fustiţă ce te lasă să-ţi imaginezi un funduleţ la fel de apetisant. Bineînţeles, nu rezişti impulsului şi ridici fustiţa. Doar că funduleţul pe care te aştepţi să-l vezi este acoperit de… ditamai reclama. Nu mai ştiu la ce! La o maşină… la o revistă de maşini… Ceva cu maşină în orice caz!

Oricum, a fost o surpriză. Înainte de a ridica fustiţa am crezut că o fi reclamă la lenjerie intimă. Deşi nu prea vedeam ce ar căuta o reclamă la lenjerie intimă feminină în toaleta bărbaţilor… Doar dacă ar fi vrut să ne înveţe ce chiloţei să le cumpărăm femeilor speciale din viaţa noastră…

Reclamele ingenioase de genul acesta au un mare defect: ingeniozitatea lor eclipsează produsul în sine. Dovadă că eu nu mai ţin minte la ce se făcea reclamă Aşadar, cînd mai ajung la Pizza Hut Romană o sa mă mai uit odată. Şi, poate nu mă mai fîstîcesc şi fac o poză

Am votat prima oară în 1992. De atunci am trecut prin toate fazele posibile: entuziasm, încredere, votul pentru ce simpatizam, votul pentru răul cel mai mic, votul în urma înghiţirii (cu noduri) a discursurilor demagogice cu civismul, tu ai puterea şi bla-bla-uri d-astea ieftine. Pentru că la noi sunt bla-bla-uri. La noi alegătorul deţine puterea strict în secundele dinaintea aplicării ştampilei pe buletinul de vot. Pentru că atunci cînd ştampila a fost aplicată puterea se transferă acelui nume de pe hîrtie, care va ieşi învingător sau nu. Dar puterea alegătorului s-a pierdut în secunda aia şi nu o va mai recăpăta decît peste alţi 4 ani, pentru alte cîteva secunde. Între timp, puterea va fi a altora la propriu şi la figurat. Read the rest of this entry »

Săptămîna trecută fusei şi eu la tîrgul de carte Kilipirim şi am reuşit marea performanţă să iau o carte (de fapt două, că am mai luat şi Enigma Tunguska) pe coperta căreia să nu scrie Stephen King. E vorba de Cutia cu fantome (Heart-shaped box, titlul original) de Joe Hill, carte apărută la editura Tritonic. Acum… nu se pune faptul că numele real al autorului este Joseph Hillstrom King, nimeni altcineva decît fiul lui Stephen King Nu-i aşa?

Cartea – romanul său de debut – n-am citit-o încă (acum îl citesc pe tăticu’, Dintr-un Buick 8 ) dar am înţeles că “juniorul” a vrut să iasă de sub influenţa notorietăţii tatălui său nu doar prin pseudonim, ci şi prin stilul scriiturii. Voi vedea acum… De obicei, aşchia nu sare departe de trunchi.

Pentru un scurt rezumat al romanului, daţi un click pe poza din dreapta.

În mod civilizat, adicătelea! Daaa, a fi civilizat este (atunci cînd se iegzistă) una din vechile calităţi umane, pentru cine crede că America n-a fost descoperită încă. Inspirat de acest post al Denisei.

Situaţia 1 – Individ/ă (mai) temperat/ă, cu explozie întîrziată:
User primeşte mass de la X. Închide fereastra şi îşi vede mai departe de treabă. După un timp mai primeşte un mass de la acelaşi X. Cu o grimasă şi un uşor tremur al pometelui face aceeaşi manevră, nu înainte de a-l avertiza/ruga pe X să nu-i mai trimită mass-uri. Dar X mai trimite şi al treilea mass. Read the rest of this entry »