Saturnianul

Archive for Decembrie, 2008

Taman a avut loc schimbarea la spate a Măreţului Saturnian, după cum aţi observat. N-aţi observat, cu atît mai bine Dacă vreţi să ştiţi de ce mi-am schimbat ţoalele: mă plictisisem de alea vechi iar asta are şi un buzunar pentru videoclip, ceea îmi face inelele să tresalte de bucurie. Dacă nu vreţi să ştiţi, foarte bine. Mai sunt de făcut una-alta pe ici-pe colo prin părţile… intime.

Vă las. Pîn’ la anu’ iau o pauză de elucubrat în virtual. Ne citim iar pe 5 ianuarie 2009. S-aveţi sărbători aşa cum vi le doriţi voi! LA MULŢI ANI!

Fiecare dintre noi poate fi un Moş Crăciun cu tolba plină de daruri, nu neapărat materiale. Eu vă ofer aceste cuvinte în dar, cuvinte ce au încărcătura lor specială pentru cei apropiaţi sufletului meu. Cei mai vechi se ştiu ei care sunt. Cei mai noi vor afla şi ei că sunt dar probabil o simt deja

Bunătatea, compasiunea, dragostea şi căludra sufletească fie cu voi tot timpul, nu doar în aceste zile care sunt magice nu fiindcă cineva spune că sunt magice, ci pentru că voi le puteţi face magice. Iubiţi-i pe cei ce îi simţiţi apropiaţi sufletului vostru, fie că îi cunoaşteţi de o viaţă sau i-aţi cunoscut ieri. Apropierea sufletească, sentimentele, dragostea sunt atemporale. Nu vîrsta le dau putere şi rezistenţă, ci intensitatea lor.

Păstraţi-i în sufletele voastre…
Gianna Nannini – Sei Nell’Anima

…încercaţi să nu purtaţi măşti în faţa lor…
Gianna Nannini – I Maschi

…şi gîndiţi-vă cum ar fi fost dacă ei n-ar fi existat în viaţa voastră.
Joe Dassin – Et si tu n’existais pas

Şi nu uitaţi chiar dacă unii au tot norocul din lume, nu înseamnă că nu a mai rămas nimic şi pentru voi. E posibil ca fărîma de noroc rămasă vouă să fie mai de valoare decît grămada atribuită altora, că ceea o să luaţi voi să fie mult mai important decît ceea ce au luat alţii.

Rod Stewart – Some Guys Have All The Luck

La mulţi ani şi intenşi, şi muzicali şi aşa cum vi-i doriţi!

Lăsaţi-mă să fiu naiv şi să cred că…
…spiritul Crăciunului nu se rezumă la miros de cîrnaţi, piftie şi ţuică;
…există şi ALTCEVA în afară de febra ritualului şopingărelii cristice;
…există şi daruri sub funda cărora găseşti sentimente sincere, nu doar valori seci şi străluciri înşelătoare;
…urările tipice acestei perioade nu sunt doar nişte cuvinte goale iar cei care le rostesc pun măcar un gram din sufletul lor înăuntru;
…preoţii care sună pe la uşi pentru a bălmăji cîteva cuvinte pioase în schimbul banilor nu sunt doar nişte neguţători mercantili ce fac contrabandă cu iertarea divină;
…mai există oameni care nu simt nevoia să se alinieze ipocriziei de a mima că sunt mai buni de Crăciun, nu pentru că ar avea ceva cu asta, ci pentru că nu au nevoie de o anumită ocazie pentru a fi buni, sau pentru a iubi, sau pentru a (se) dărui fără să aştepte ceva în schimb;
Read the rest of this entry »

Unul dintre actorii care îmi plac este şi Keanu Reeves. După mine rolurile din filmele SF şi horror îl prind cel mai bine dar sunt subiectiv desigur fiindcă astea sunt genurile de film care îmi plac mie cel mai mult Totuşi… deşi nu sunt un amator de filme romantice am putut să văd şi chiar mi-a plăcut mult Sweet November în care Reeves joacă. Sigur este un film cu subiect profund şi diferit de majoritatea filmelor lacrimogene care parcă se tem să iasă din şabloane fie şi un pic.
Read the rest of this entry »

Cică madame Udrea ar fi fost nominalizată la Ministerul Turismului. Cînd am citit prima oară ştirea asta pe monitoarele de la metrou am crezut că e la mişto. Realizînd că e pe bune am avut subit o stare de greaţă deşi nu mîncasem nimic care să-mi pice greu la lingurică. Noroc că am “mansarda” consolidată altfel mă vedeaţi la ştirile de la ora cinci drept ăla de s-a aruncat în faţa metroului din cauze… blonde. Cu o altă blondă aş fi de acord să fie ministresă. Dar cu asta… sfinte Sisoie. Blondo, salvează-ne!!!

Băi nene, păi dacă Nuţişor Cea Blondă ajunge la Tursim eu fac cerere de azil la tribul Mwbanga. Cum, nu există?! Şi ce dacă! Nici România nu e o ţară de oameni normali deşi se zice că da. Aşa că dacă vreau io, există!

Mă duc să fredonez un cîntecel de dor şi of:
“Şi-n grădina lui Stambulea
Toate păsările dorm d-a-mpom
Numa’ una-i somnambulă
Şi zboară din… pom în pom.”

Suntem incapabili să ne înţelegem pe noi înşine ca specie. Şi suntem incapabili să înţelegem lumea în care trăim. Suntem nişte infirmi care nu-şi văd infirmitatea şi, prin urmare, nu fac nimic să o depăşească. Dar adevărata problemă e aceea că încă nu există nimeni independent de umanitate care să ne poată spune ori demonstra asta.

OCTAVE – Eternitate (Secretul piramidelor, 1992)

Nu îmi place vechiul! Mă refer la vestigii ale trecutului. Acele structuri “cariate” de trecerea timpului care încă mai stau bine înfipte în gingia pămîntului refuzînd să se desprindă. Şi nu pentru că aş avea o aversiune legată epocile apuse (faţă de unele, chiar am)! De multe ori mă simt anacronic şi aş vrea să fac incursiune într-o epocă a trecutului pentru a vedea cum era atunci. Dar nu mă “gîdilă” cu nimic să mă înghesui alături de grupuri de turişti pentru a vedea ruinele unor locuri odinioară înfloritoare şi pline de viaţă. Din contră, astfel de excursii “culturale” nu îmi spun nimic sau mă deprimă.
Read the rest of this entry »

Enigma – The Gravity of Love (The Screen Behind The Mirror, 1999)

The path of excess leads to
The tower of Wisdom

Try to think about it …
That’s the chance to live your life
And discover
What it is, what’s the gravity of love

Look around just people,
Can you hear their voice?
Find the one who’ll guide you
To the limits of your choice
(Enigma – The Gravity of Love)

Mai ţineţi minte cînd v-aţi dat ultima oară în montaigne-russe? A trecut mulltă vreme de cînd m-am dat, dar tot n-am uitat partea care o ador. Ştiţi, aia de la începutul cursei unde eşti suit pe rampă, maşinuţa înaintează greoi cu acel “clic-clic” monoton şi, pe măsură ce te apropii de pisc, tensiunea creşte, respiraţia devine tot mai sacadată iar cînd are loc picajul de partea cealaltă, urmează ţipătul de descătuşare, adrenalina pompează în valuri-tsunami şi simţi forţa gravitaţiei pînă în ultima celulă.
Read the rest of this entry »

Şi încă în valută. Botswanezii săracii or trăi în lipsuri şi noi aruncăm cu Pule la orice colţ de stradă şi în orice împrejurări. Iar moneda noastră nici nu ştim cum se numeşte. Nu e pula şi nici ronul fraţilor! E leul! Ruşinicăăăă!

Spre informare, pe limba lor “pula” înseamnă “binecuvîntare”. Aşa! Să nu aud pe nimeni că vorbesc obscen. Noi suntem un popor care ne binecuvîntăm reciproc cu orice ocazie.

DISCLEIMĂR: Articolul de faţă este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. N-am nimic cu veganii şi respect alegerile fiecăruia. Dar îmi rezerv dreptul (uneori şi stîngul) să nu fiu de acord cu aceste alegeri şi să glumesc pe seama lor. Sunt adeptul dictonului adaptat după tătuca Lenin (sau era Stalin? uatevăr…): “Rîdeţi, rîdeţi şi iar rîdeţi! Nu îngraşă, la dracu!”

Articolul conţine cuvinte şi expresii obscene pînă la perversiune aşa că rog pudicii să citească cu ochii închişi.

Dincolo de acest titlu-anunţ fierbinte şi obraznic, probabil că unii dintre voi vă întrebaţi ce e ăla un vegansexual. Ei bine, nici eu n-am ştiut pînă în urmă cu ceva vreme cînd, bîntuind din link in link pe net (ca un pervers ce mă aflu), dau peste ştirea asta mirobolantă din care aflu despre apariţia unei noi “rase” umanoide în SUA: vegansexualii.
Read the rest of this entry »