S@urnianul

Archive for Februarie, 2009

S-aveţi un vikend plăcut. Şi dacă mergeţi la cinema, nu deranjaţi că nu-i frumos. Unora nu le place şi se exprimă mai… direct

Recent, premierul Emil Boc s-a arătat îngrijorat de scăderea drastică a numărului de căsătorii la nivel naţional, apreciind că acest fenomen contribuie la reducerea natalităţii.

În acest sens, Guvernul a emis o Ordonanţă de Urgenţă care prevede obligativitatea cetăţenilor de a se căsători până la vârsta de 30 de ani cel mult, în caz contrar urmând să se aplice o amendă de 50 lei pe lună, pentru fiecare lună în care rămân necăsătoriţi.

OUG va intra în vigoare de la 1 iulie 2009 şi cetăţenii care au depăşit vârsta au la dispoziţie un an de zile pentru a intra în legalitate.

Decizia face parte din Planul Strategic de Reabilitare Naţională elaborat de Guvern.

Guvernul încearcă revigorarea nucleului unei societăţi sănătoase d.p.d.v. demografic, care este familia.

Cum comentaţi voi această decizie?

Antagonic, nu-i aşa? Dacă nu cauţi degeaba îţi doreşti că n-o să ai! vă aud zicînd. Mmmda, o afirmaţie logică şi, în general, valabilă. Dar… nu în toate situaţiile! Păi de, cine e de vină că voi nu aveţi răbdare să vă zic ce-mi doresc?!

Eu îmi doresc o relaţie. Iaca am spus-o cu toată gura şi nu mi-e ruşine. N-are nici o legătură cu vîrsta mea. Nu m-am conformat clişeelor sociale, am încercat să le evit din răsputeri deşi am fost şi sunt privit ciudat. Iar clişeul “ai şi tu o vîrstă, trebuie să te aşezi la casa ta” mi se pare cel mai stupid şi dăunător, ca şi cum ceea ce simţi este dependent de vîrstă. Nu oameni buni, ceea ce simţi nu are nici o legătură cu biologia, ci cu sufletul şi experienţele trăite. Relaţia nu este o condiţie biologică, ci o alegere şi o chestiune de responsabilitate, să vă intre bine în cap asta! Iar sufletul şi sentimentele nu au ADN. Nu trebuie să judecăm oamenii după momentele în care au sau nu o relaţie.

De ce îmi doresc eu o relaţie – RELAŢIE, da? – taman acum? N-are nici o legătură cu temporizarea. N-am plănuit să îmi doresc acum şi nici să nu îmi doresc pînă acum. Pur şi simplu, acum, la vîrsta asta, s-a nimerit să simt că sunt pregătit pentru aşa ceva. Am trăit suficient făcînd ceea ce îmi doream, răsfăţîndu-mă şi făcîndu-mi toate poftele fără să mă intereseze de nimeni, am trăit suficient numai pentru sufletul meu ţinînd monologuri interioare vizavi de propriile dorinţe. M-am descoperit, am greşit, am învăţat, am evoluat, am experimentat; de descoperit, evoluat şi experimentat o voi face toată viaţa, dar simt şi îmi doresc să o fac alături de ACEEA.

Bun, am înţeles, dar, totuşi, dacă îţi doreşti o relaţie, de ce nu cauţi? Pentru că este una din situaţiile în care regula nu se aplică. În fapt, este o eroare să o urmezi. Cînd îţi doreşti o relaţie, exact asta nu trebuie să cauţi! Nu e nici un paradox este mai simplu şi logic decît vă închipuiţi. Relaţia o ai cu o persoană! Prin urmare, atunci cînd îţi doreşti o relaţie, nu trebuie să te concentrezi pe căutarea relaţiei, ci pe căutarea persoanei cu care să ai o relaţie.

Pare un truism ce am zis eu, nu? Uitaţi-vă în jur cu atenţie şi o să vedeţi că nu este. Priviţi-vă prietenii care vor o relaţie ori care au o relaţie şi ceva nu merge bine. O să constataţi că pe lîngă problemele clasice – lipsă de comunicare, neimplicare, insuficientă deschidere etc. – deseori mai apare ceva ce puţini observă: unul sau amîndoi membrii cuplului îşi direcţionează toate eforturile pe relaţie şi salvarea acesteia nemailuînd înseamă tocmai ceea ce este esenţial: pe ei înşişi şi pe cel de lîngă ei. Se chinuie să salveze relaţia uitînd să se salveze pe ei.

Iar cel care îşi doreşte o relaţie şi se concentrează pe căutarea ei, va fi prea preocupat de relaţie şi nu de persoana cu care să o aibă.

Aşadar, îmi doresc o relaţie dar nu o caut. Eu caut persoana şi cînd voi găsi-o, relaţia va veni de la sine.

Azi noapte a fost “urgie” mare pe Saturn: romantismul a erupt, tornade energetice au străbătut planeta şi furtuni magnetice i-au traversat inelele. Iar eu, Saturnianul, am simţit lucruri dincolo de cuvinte, lucruri pe care nici măcar mie însumi nu mi le pot explica încă. Dar ştiu că sunt acolo. Şi mai ştiu că undeva există ACEEA care mă (va) face să simt profund. E în visele mele dar nu doar acolo. Pentru că aceste vise vor deveni realitate într-o zi. E imposibil să nu.

Şi dacă ar fi să-i transmit cum simt, cuvintele-mi ar fi de prisos. Dar cuvintele poartă şi ele într-însele mesaj, au muzica lor. Aşa că aş lăsa sufletul meu să “vorbească” şi cuvintele lui Dolores O’Riordan să grăiască. Sufletul mi l-ar simţi, muzica ar auzi-o, cuvintele le-ar citi… şi AR FI.

The Cranberries – Dreams

Oh my life is changing everyday every possible way
though my dreams, it’s never quite as it seems
never quite as it seems.

I know I felt like this before
but now I’m feeling it even more
because it came from you.

Then I open up and see
the person fumbling here is me
a different way to be.

I want more, impossible to ignore
Impossible to ignore
they’ll come true, impossible not to do
Impossible not to do.

Now I tell you openly
you have my heart so don’t hurt me
you’re what I couldn’t find.

A totally amazing mind
so understanding and so kind
you’re everything to me.

Oh my life is changing everyday every possible way
though my dreams, it’s never quite as it seems
’cause you’re a dream to me dream to me.

P.S.: Îmi doresc enorm să fac dragoste mental! Nu, nu virtual. În realitate. Să fiu cu cineva şi să facem dragoste mental. Să am orgasm mental cu manifestări fizice. Aş da 10 partide de sex normal pe una d-asta de dragoste… Am spus cuiva asta pe messenger şi nu mi-e teamă să o spun şi public.

P.P.S.: Înainte de a pune “diagnostice”, nu uitaţi cu cine aveţi de-a face. Mai citiţi sloganul şi dacă nu-i de-ajuns, citiţi Despre şi Alien Inside. Şi dacă tot nu înţelegeţi nimic, nu-mi rămîne decît să vă întreb mirat: sigur aţi nimerit bine?!

…se plimbau ei într-o barcă.
Şi cum barca s-a răsturnat
Dacă şi cu Parcă s-au înecat.

Bre, da’ staţi că nu asta voiam să zic! Încă mai am sechele de cînd m-o “crăpat” Lia la “procesor” şi mai vorbesc în dodii Nu că în starea normală nu mi s-ar întîmpla

Deci din Ţara lui Aiurea (bine o botezaşi fomee, i se potriveşte numele plodului tău de ţară ) mă pomenesc iar cu o leapşă. Eh, deja m-am obişnuit! Şi cum deja e a treia leapşă şi mai am una pe ţeavă, datorie veche, mă văd nevoit să înfiinţez o categorie specială, căci devine afacere serioasă. Aşadar…

DACĂ AŞ PUTEA FI:

1. O floare: Papa găinii. Cunoscută şi ca păpădie sau, pentru pretenţioşi, Taraxacum officinale
2. Un anotimp: Vara
3. O culoare: Portocaliu
4. Un animal: Tigru
5. Un obiect vestimentar: Combinezon spaţial
6. O piesă de mobilier: Pat
7. O piesă muzicală: Working On A Dream – Bruce Springsteen
8. Un vers:
   

   Nu sunt ce par a fi
   Nu sunt ce par a fi -
   Nu sunt
   Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!…
   Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
   Sau prea curând,
   Sau poate prea târziu…
   M-am resemnat, ca orice bun creştin,
   Şi n-am rămas decât… Cel care sunt!…
   (Ion Minulescu)

9. Un peisaj: Pădure de conifere pe versant de munte
10. Un obiect: Navetă spaţială
11. Un instrument muzical: Chitară
12. Un copac: Brad
13. Un oraş: Dallas
14. O persoană publică: Bîşti d-acilea!
15. O altă persoană apropiată: Breeee, e ilogic! Păi cum aş mai putea să mă bucur de persoana aia apropiată dacă aş fi ea?
16. O carte: Soarele gol (Isaac Asimov)
17. Un fel de mîncare: Cartofi prăjiţi
18. Un super erou: Captain Planet
19. Un fenomen al naturii: Tornadă
20. O maşină: Mazda
21. Un fruct: Pepene verde
22. O parte a corpului: Capul
23. Un film: The Mist (adevărata esenţă a omului iese la suprafaţă în situaţii limită)

Scîrţar cum sunt, n-o dau la nimeni, nimeni

P.S.: Tre’ să inventez şi io o leapşă d-aia saturniană

Da, ştiu că a trecut dar totuşi merită amintită măcar în treacăt. Nu-i aşa că-i scumpică foc aia mică şi roz? Hai s-aveţi un vikend fain!

Adică Trăieşte clipa… ieri! Aşa arată celebrul dicton latin adaptat propriului suflet. “Ce înseamnă asta?” veţi spune. “Cum adică trăieşti clipa ieri? Să trăieşti în trecut?” Nu, nu înseamnă să trăiesc în trecut. Percepţia mea asupra timpului este un pic diferită de a multora (aşa e şi normal să fie, ca un extraterestru ce mă aflu ). Deci dictonul meu s-ar traduce cam aşa: clipa de faţă e deja trecut iar clipa viitoare e deja prezent. Lucrurile frumoase am vrut să le aduc mai aproape de mine, să fiu cu un pas înaintea timpului.

Şi cel mai minunat (da, ştiu, “minunat” e un sperlativ în sine care nu suportă grade de comparaţie dar vreau eu să-l fac absolut) lucru e să poţi cunoaşte un suflet evoluat, să îl descoperi, să parcurgi drumul apropierii. Este ceva extraordinar care nu poate fi descris în cuvinte, ceva ce doar se simte şi se trăieşte. Ei bine, un astfel de lucru mi se întîmplă de ceva vreme. De scurtă vreme, în fapt, dar mie îmi pare că se pierde undeva în negura timpului (o altă ciudăţenie de percepţie distorsionată a timpului) şi că nu e nimic din ce ar putea zice acel suflet care să nu pot înţelege, să mă surprindă ori speria.

Iar cînd ceva aşa minunat se petrece, în fiinţa mea începe să-şi facă simţită prezenţa acest dicton: Carpe diem… antea! O trăire aproape permanentă într-un viitor transformat în prezent. Atunci fiecare vorbă ce urmează a fi spusă este deja prezent pentru a se transforma în trecut, ca să lase loc viitoarei vorbe să devină prezent. Şi tot aşa… E ca şi cum o zi petrecută într-un alt colţ de univers echivalează cu nişte luni petrecute aici.

E bine şi rău în acelaşi timp. E bine, pentru că dacă viitorul este mereu prezent nu mai există nimic care să mă poată surprinde, nimic care să mi se pară de neînţeles. E rău, pentru că îţi fură cumva plăcerea descoperirii sufletului celuilalt şi eu mă strădui din răsputeri să nu îl mai descopăr aprioric, înainte de a se arăta cum este, să nu mai anticipez următorul cuvînt sau gest. Mă strădui să fiu neputincios, să fiu neştiutor, să trăiesc fiorul necunoaşterii a ceea ce urmează. Nu mai vreau să simt în avans, vreau să simt atunci cînd se întîmplă.

Neînţelegerea, necunoscutul poate conduce la teamă sau reţinere. Şi eu îmi doresc să înţeleagă această nerăbdare a mea de a îi explora şi descoperi sufletul, de a-l cunoaşte, îmi doresc să o înţeleagă pentru a nu se speria. Îmi doresc să înţeleagă că nu vine dintr-un handicap interior, ci din dorinţa nestăvilită de a explora cît mai mult din nemărginirea frumuseţii sufletului. Nove, planete, sori şi galaxii interioare aflate la o întindere de mînă, la o simplă vibrare interioară. O muzică a sferelor venind din genunile cosmosului interior. Uneori am senzaţia că sufletele ne sunt nişte harpe vibrînd sub degetele zeilor iar muzica rezultată o reprezintă interacţiunea dintre entităţile purtătoare de suflet.

Dacă spaţiul e ultima frontieră atunci cînd privim către stelele de pe bolta cerească, atunci sufletul este ultima frontieră atunci cînd privim către stelele de pe bolta eului nostru. De-aici vreau să înţeleagă acest suflet că vine nerăbdarea mea de a-l descoperi. De-aici şi de nici unde altundeva exterior ori material.

P.S.: Discuţiile sunt închise pentru că orice vorbă ar fi ca şi cum s-ar comenta sufletul, iar aşa ceva este imposibil.

Ehh, greu la deal cu boii mici! Deci, să continui seria lepşelor (cam tîrziu ştiu, dar Saturn e departe ) cu una primită de la Rose. Cică tre’ să înşir 73 de chestii care nu-mi plac. Păi ia să videm (ordinea este aleatoare, aşa cum mi s-au aprins neuronii).

1. Nuca de cocos
2. Ciorba de burtă
3. Manelele
4. Insectele
5. Nesimţirea
6. Tăriile (referitor la băuturi)
7. Telenovelele
8. Emisiunile de “divertisment”
9. Obtuzitatea
10. Prostia intenţionată
11. Violenţa de orice fel (cu excepţia celei verbale, atunci cînd e utilizată în scopuri literare)
12. Greşelile gramaticale şi de scriere izvorîte din ignoranţă ori comoditate
13. Cearta fără sens (de dragul de a te certa)
14. Judecăţile superficiale
15. Sentimentele superficiale
16. Frigul
17. Vanilia
18. Carnea de porc
19. Carnea de oaie
20. Caviarul
21. Fructele de mare
22. Automobilele cu două uşi (indiferent de marcă)
23. Femeile machiate strident şi “la kil” (ascunde frumuseţea naturală, o poceşte)
24. Orgoliul prostesc
25. Somnul (dacă s-ar putea să nu dorm deloc, aş fi cel mai fericit)
26. Ignoranţa
27. Habotnicia
28. Manipulatorii
29. Urîcioşii
30. Impertinenţa
31. Să port umbrelă
32. Religia (oricare ar fi aceea)
33. Să mi se repete ceva de mai multe ori (uneori mai uit, dar nu sunt retard să am nevoie de repetare continuă )
34. Să port mai mult de un telefon mobil după mine. Am avut o perioadă două şi simţeam că înnebunesc. Am văzut unii şi cu patru. Gizăăăz!
35. Să ţin banii prin buzunare
36. Medicamentele. Într-o noapte m-am torturat timp de 4 ore suportînd o durere de cap îngrozitoare pentru că nu voiam să iau algocalmin. Credeam că o să cedeze fără. N-a cedat
37. Boaşele. Cum naiba să mănînci coaiele unui animal? Şi unii zic că e delicatesă. Lume bolnavă!
38. Parfumurile dulci
39. Oamenii care dau sfaturi fără să le fi fost cerute
40. Gălăgia
41. Aglomeraţia
42. Să port fular sau haine cu guler pe gît. Îmi dă senzaţia de sufocare
43. Bărbaţii care dau în femei. Cît de jalnic trebuie să fii ca să-ţi demonstrezi bărbăţia lovind o femeie? P-ăştia i-aş pune să se bată cu un urs grizzly dacă se cred coioşi
44. Filmele indiene
45. Elvis Presley, cu excepţia a vreo două melodii.
46. Cafeaua amară
47. Ceaiul prea dulce
48. Dulciurile prea… dulci
49. Inactivitatea. Cea mai mare tortură ar fi imobilizarea
50. Pisicile. Sunt creaturi linguşitoare
51. Ştiinţele exacte (cu excepţia geneticii)
52. Biserica (ca instituţie) şi tot ce ţine de ea
53. Zilele înnorate
54. Superstiţiile
55. Fanatismul (de orice fel)
56. Exagerările
57. Zîmbetele perfide
58. Bîrfa
59. Ipocrizia
60. Înmormîntările
61. Nunţile
62. Pomenile, parastasele
63. Crizaţii. Îmi dau o stare de nervozitate
64. Fiţele
65. Blazaţii
66. Politicienii şi politica
67. Să mi se impună ce să fac. Dar dacă ştii cum să mă iei, fac orice. N-aţi auzit de la mine
68. Trendurile. Dacă un nene din modă zice că anul ăsta se poartă blugii rupţi între picioare şi părul vîlvoi nu înseamnă că îţi stă şi bine
69. Linguşitorii
70. Cei care nu uită să fie religioşi, dar uită să fie oameni
71. Pălăriile
72. Mănuşile cu un deget
73. Caimacul laptelui

Update la 25.04.2009: Rose îmi dăduse cado 74, da’ io abia acum am văzut. Aşadar:

74. Nu-mi place cînd sunt agitat. Mă enervează la culme

Whew! I’m dead, buried and rotten