Saturnianul

Archive for Aprilie, 2009

La ora asta fac dero! De cea mai bună calitate! O să spulber Henkel, îl bag în faliment. Numai ce scrisesm acu’ vreo două zile un articol în care eram siderat de premiera europeană în România privind olimpiada de religie, pentru ca astăzi să primesc un spam religios în care, bineînţeles, la înaintare e scos… Dumnezeu. Ta-naaaa! De genul, oricum o dai, El o ia în freză iar tu eşti păgîn, necredincios, bla-bla-bla, dacă nu îl trimiţi mai departe, excomunica-te-aş de inuman care nu vibrezi cînd eşti “ciupit” de coarda sentimentului de înălţare. Scrin-şotu’ ie mai jos:

Deci încă trei zile de post şi nişte cuvinte adresate special românilor, nu? Îl şi văd pe El stînd la PC, scriind un email acestui domn şi poruncindu-i să-l răspîndească mai departe. Sincer, e mai pitorească povestea lui Moise care primeşte poruncile de la Dumnezeu în vîrf de munte. Măcar i-a vorbit direct.

Ei bine, pentru mine Dumnezeu înseamnă mai mult decît nişte cuvinte, este ceea ce simt. Aşa cum simţi iubirea, apropierea, bunătatea, înţelegerea, etc. Marea putere a lui Dumnezeu constă în aceea că se află în fiecare dintre noi. În iubire, apropiere, bunătate, înţelegere, acolo este Dumnezeu. Fără acestea, orice cuvinte frumoase, fie ele religioase sau nu, sunt nişte vrăjeli goale de conţinut.

Vă las cu o variantă… inedită a cunoscutei melodii Stand By Me. Dacă substratul acestei interpretări nu vă spune nimic şi tot ceea ce puteţi gîndi/debita/comenta sunt chestii rasiste şi obtuze, atunci rugăciunea aia din spam nu valorează nici cît o ceapă degerată, de-aţi trimite-o de un milion de ori şi aţi ţine post negru astea trei zile. Fiindcă Dumnezeul vostru ar fi oriunde, numai acolo unde Îi este locul, nu.

Playing For Change | Song Around The World “Stand By Me”
from Concord Music Group on Vimeo.

Cîrcoteală (sau nu): În fragmentul de rugă mi se vorbeşte de Dumnezeu Tatăl (altfel i-ar fi zis Iisus, nu?) iar spre sfîrşit este numit “Mielul Tatălui”. Adică Dumnezeu Tatăl este Mielul Tatălui? Adică Tata lu’ Tata? Deci Iisus a avut bunic! Interesant…

PS: Mulţumesc lui Manafu pentru linkul melodiei, pescuit de pe Twitter.

Băi nene, io chiar încep să cred că trăiesc pe Saturn şi n-am realizat că România şi-a început “evoluţia” triumfală spre Evul Mediu. Sau tindem către un stat de tip fundamentalist? Uite ce citesc: Premieră europeană în România – olimpiada naţională de religie ortodoxă. Detalii aici.

Oare care o fi profilul unui olimpic la religie? Dezamăgit de viaţă, ori robot uman cu creierul “spălat” şi programat să ştie Biblia şi canoanele bisericeşti pe dinafară? Sper să fie doar un coşmar prost regizat.

PS: Mulţam Robert pentru link!

Să zicem că mogîldeaţa de copchil dă peste clipul de mai jos. Care e frumos, jucăuş, vesel dar plin de… “prostii”! Eu ştiu care e traducerea din portugheză a cuvîntului, dar el nu ştie. Ce fac, îi interzic accesul sau nu? Şi dacă da, pe ce motiv? Îl mint că e o melodie în care se vorbesc prostii? Că nu-i aşa! E doar un cîntec nevinovat pentru copii. Şi dacă începe să fredoneze nevinovat refrenul la ora de muzică şi spune inocent: “Tati a zis că pot s-o ascult, că e pentru copii!”?

Articol ironic şi, pe alocuri, scandalos. Sau invers. Mă rog… Io v-am zis!

Postul Paştelui
Cred că în sfîrşit am înţeles care este rolul postului: curăţirea spirituală şi biologică în vederea măcelului şi desfrîului gastronomic care urmează!

Spovedania
Adică Dumnezeu transformat în Marea Groapă de Gunoi Spiritual a omenirii. Uite aşa Îl umplem de… respect.

Învierea Domnului – problema temporală
Las la o parte faptul că Iisus învie anual la date diferite. Are şi Biserica “calculelele” ei, nu mă bag. Dar ce facem cu fusul? Fusul orar adică. Că bietul de El învie din oră în oră. Păi cînd noi ne bucuram că a înviat, în Spania, de exemplu, mai avea o oră. Iar în Rusia înviase deja de două ore. Vă daţi seama ce aiurea m-am simţit să zic cuiva “Cristos a înviat!” şi omu’ să îmi spună că la el e încă mort şi mai are o oră?! Parcă eram în romanul lui Philip K. Dick, Timpul dezarticulat.

Postul negru
Cică se ţine în ajunul Bobotezei şi nu se mănîncă şi nu se bea nimic. Totuşi, lipseşte ceva ca el să fie complet: masca de gaze pe figură. Că la cît e de poluat e aerul, degeaba te abţii de la mîncare şi lichide.

Semnul crucii
A devenit dintr-un gest de pioşenie, un trend. Uitaţi-vă pe stradă şi în mijloace de transport atunci cînd se trece pe lîngă biserici şi o să înţelegeţi ce spun. E la modă să fii închinăcios. Şi totuşi, dacă Iisus murea… spînzurat, cum ne mai închinam azi?

Parastasul
Cică e întru pomenirea morţilor care aşa mănîncă şi ei o ultimă masă. La ultimul parastas din familia mea n-am văzut decît 20 de inşi care înfulecau de zor. Nici o sarma n-a început să zboare de una singură, semn că mortul încerca şi el disperat să ia un dumicat. Sau poate rîgîielile de după reprezintă spiritul bucatelor, cu care se “înfruptă” spiritul răposatului.

P.S.: De ce nu se ţine cont de preferinţele culinare pe care mortul le avea în timpul vieţii şi meniul servit e stas? Parcă era întru pomenirea lui. Zic şi io!

Ştefan cel Mare şi Sfînt
Mă, mare a fost (prin ceea ce a făcut, nu prin statură). Dar sfînt?! Adică, dacă io măcelăresc o şleahtă de duşmani ai poporului şi p-ormă trîntesc o mănăstire mă bagă Sinodul în calendarul ortodox, aşa-i? Ce nu pricep e altceva: mănăstirea aia e şpaga Sinodului sau a lui Dumnezeu?

‘neaţa… lume… Întrebare: ce faci pe Saturn cînd ţi-e somn, da’ ţi s-a pus pata să nu te culci cînd vrea muşchiu’ somnului, ci cînd vrea muşchiu tău… mă rog, al meu… whatever? Păi, bagi o leapşă de control. Ca cea de mai jos primită mai demult de la Rosalinda pe vremea cînd făcea plopu’ pere şi porcii zburau. Sau ceva mai recent… mă rog…

Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Stephen King.

Din ce carte ai mai multe exemplare?
Nu-s librărie. Şi nici bibliotecă publică.

De ce personaj de ficţiune ai fost sau eşti amorezat(ă) în secret?
Era o vampiroaică din Dracula lui Bram Stoker. Da’ nu mai ştiu cum o chema că a fost o “dragoste” trecătoare…

Ce carte ai citit cel mai des?
Mai multe. Două care îmi vin acum: Dracula lui Bram Stoker şi Cei trei veseli năpîrstoci de Vlad Muşatescu.

Care era cartea preferată la 10 ani?
O carte de basme a Fraţilor Grimm.

Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Îmi dau seama cam din primele pagini dacă carte nu îmi place şi renunţ la ea. Deci nu se cheamă că am citit-o.

Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Stephen King – Jumătatea întunecată.

Cine crezi că ar trebui să câştige premiul Nobel pentru literatură?
Eu. Dar să mă apuc întîi de scris

Ce carte ţi-ar plăcea să vezi ecranizată?
Sunt ecranizate destule. Dar dacă ar fi să zic, ceva scris de Stephen King sau Isaac Asimov.

Descrie visul cel mai straniu, în care să fie inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar.
Unul în care eu eram scriitor şi scriam despre mine. Şi apar eu ca să mă omor pentru că ştiam prea multe secrete despre mine pe care aş fi putut să mi le divulg. Am inventat, da?

Care e cartea cel mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
Una despre horoscop.

Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Gregory Benford – Timp perfect. Multe noţiuni de fizică şi cuantică. Dar e o carte SF faină.

Preferi autorii francezi sau ruşi?
Ia fugi cu.. rusu’ de-aici!

Shakespeare, Milton, Chaucer?
None.

Ce te deranjează mai mult în activitatea lecturii?
Să fiu întrerupt exact cînd sunt mai absorbit de lectură.

Care e romanul tău favorit?
Bun, o să zic unul care NU este de Stephen King. Că alea toate-s favorite. Deci: Bernard Werber – Thanatonauţii.

Joci ceva?
Sîrba-n căruţă, na! Ce întrebare off-topic.

Povestiri scurte, schiţe?
Harry Harrison – A patra lege a roboticii

Non-ficţiune?
Orice are legătură cu paranormalul şi misterele universului.

Scriitorul favorit?
Stephen King, Isaac Asimov.

Ce scriitor crezi că este supraevaluat.
Coelho, categoric. A mai trecut isteria, dar acu’ vreo cîţiva ani dacă ziceai că n-ai citit Coelho erai privit ca un extraterestru. Am citit una. Nu zic că scrie rău. Dar prea e umflat cu pompa.

Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Dacă aş fi pe o insulă pustie, aş avea ocazia să scriu eu cărţi

Şi.. acum ce citeşti?
Citesc ce taman am scris

Încă din vechime, unii “iluminaţi” şi prelaţi au găsit de cuviinţă să pogoare asupra femeii stigmatul păcatului, considerîndu-le fiinţe impure şi inferioare, în contradicţie cu bărbatul care era o fiinţă pură şi superioară. În unele medii sociale, acest crez este puternic chiar şi în ziua de azi, inclusiv în sînul societăţii româneşti la anumite niveluri.

Oarecum îi înţeleg şi pe “iluminaţii” de ieri, şi pe cei de azi. O fiinţă care poate crea viaţă fiind înzestrată cu una din însuşirile Creatorului Suprem, îţi poate da complexe de inferioritate destul de accentuate. Mai ales că bărbatul este un… accesoriu în procesul creației.

Totuşi, aşa cum ştim, bărbatul tot din femeie se naşte. Şi atunci apare următoarea dilemă care aruncă crezul sub spectrul absurdului: cum este posibil ca dintr-o fiinţă impură şi inferioară să se nască una pură şi superioară?!

Da’ nu populară, bre! Vikendu’ ăsta o să fie unul de nebuni, fiindcă o să-mi bubuie în boxe muzica de mai jos. Şi trebuia să vă fac părtaşi. După ce vă zbînţuiţi (cu suflet) pe două dintre melodiile alea, sigur vă iese limba de un cot şi aveţi pulsul 200. Boxele la miaxim şi 1, 2, 3… e weeeeeeeeeeekend!

Scooter – And No Matches

Şi o ghicitoare: Three men in a boat with four cigarets and no matches. How do they manage to smoke? Hai fumătooooriiiii, ieşiţi la rampă

Scooter – Weekend!

What is essential is invisible to the eye. It’s only with the heart that you can see rightly!

Scooter – Friends

Scooter – Nessaja

Always lived my life alone,
Been searching for the place called home.
I know that I’ve been cold as ice,
Ignored the dreams, too many lies.
Somewhere deep inside,
Somewhere deep inside me,
I found … the child I used to be
And I know that it’s not too late
Never too late…

Pentru cei nefamiliarizaţi cu reţeaua de socializare Twitter, particularitatea acesteia e că mesajul se limitează la 140 de caractere. Un fel de ştire flash: trebuie sa spui cît mai multe, în cuvinte puţine.

Ei bine, în lumina celor aduse la cunoştinţă mai sus, propun un twitter cu moartea. Să presupunem că aflaţi din surse sigure următoarea informaţie: mai aveţi de trăit… 1 oră. Cum aţi petrece această ultimă oră?

Sîmbăta trecută, văzînd că e aşa frumos afară, mi s-au aprins căclîiele după o Plimbare în Herăstrău. Da’ rău de tot mi s-au aprins, că i-am şi zis gagicei suav: “Plimbare, dacă nu ieşi cu mine acu’, ai pus-o!” Cum i-am vorbit aşa dulce, n-a avut ce face şi a acceptat.

Am comunicat intenţia mamei, deşi zisesem cu o seară în urmă că nu ies nicăieri, nici dacă mă taie cineva. Mama a rămas surprinsă şi, ca de obicei, m-a alintat: “Tu nu eşti sănătos!” “Mda, spune-mi ceva nou. S-a pus pata şi gata. Parcă m-ai cunoscut abia ieri”. Şi dus am fost.

În parc am făcut şi cîteva poze. Aveţi mai jos trei care mi-au plăcut.

Ajung aproape de debarcader unde văd o tanti cu bilete de papagal şi două fătuci frumoase luînd fiecare cîteva. Şi-mi vine aşa, un chef de joacă. Nu mai luasem bilete de papagal de cînd eram copil. Cer două, unul de viitor şi unul de căsătorie În cele cîteva frăzuţe de pe ăla de căsătorie o găsesc p-asta:

Doi ochi frumoşi de fată cu numele Elena ar vrea să îi vezi, să stai mai mult cu ei.

Opa! zic. Elena? Am io o prietenă Elena, dar… nu la modul ăla Cin’ să fie, cin’ să fie?! O urma să cunosc vreo Elenă? Şi mă pocneşte brusc, dîndu-mi seama că papagalu’ m-a blestemat. Păi ce alte Elene mai ştiu io decît Băseasca şi Udreasca? Acu’ dilema e care dintre ele o vrea s-o văd? Şi or rezista la heliul de pe Saturn?!

Frumuseţea sufletului şi iubirea există în fiecare dintre noi. Unii nu le-au descoperit încă, unii nu le folosesc, unii nu vor să le folosească, unii nu ştiu să le folosească. Dar le avem cu toţii, fără excepţie!