Saturnianul

Archive for Aprilie, 2009

Încă din vechime, unii “iluminaţi” şi prelaţi au găsit de cuviinţă să pogoare asupra femeii stigmatul păcatului, considerîndu-le fiinţe impure şi inferioare, în contradicţie cu bărbatul care era o fiinţă pură şi superioară. În unele medii sociale, acest crez este puternic chiar şi în ziua de azi, inclusiv în sînul societăţii româneşti la anumite niveluri.

Oarecum îi înţeleg şi pe “iluminaţii” de ieri, şi pe cei de azi. O fiinţă care poate crea viaţă fiind înzestrată cu una din însuşirile Creatorului Suprem, îţi poate da complexe de inferioritate destul de accentuate. Mai ales că bărbatul este un… accesoriu în procesul creației.

Totuşi, aşa cum ştim, bărbatul tot din femeie se naşte. Şi atunci apare următoarea dilemă care aruncă crezul sub spectrul absurdului: cum este posibil ca dintr-o fiinţă impură şi inferioară să se nască una pură şi superioară?!

Da’ nu populară, bre! Vikendu’ ăsta o să fie unul de nebuni, fiindcă o să-mi bubuie în boxe muzica de mai jos. Şi trebuia să vă fac părtaşi. După ce vă zbînţuiţi (cu suflet) pe două dintre melodiile alea, sigur vă iese limba de un cot şi aveţi pulsul 200. Boxele la miaxim şi 1, 2, 3… e weeeeeeeeeeekend!

Scooter – And No Matches

Şi o ghicitoare: Three men in a boat with four cigarets and no matches. How do they manage to smoke? Hai fumătooooriiiii, ieşiţi la rampă

Scooter – Weekend!

What is essential is invisible to the eye. It’s only with the heart that you can see rightly!

Scooter – Friends

Scooter – Nessaja

Always lived my life alone,
Been searching for the place called home.
I know that I’ve been cold as ice,
Ignored the dreams, too many lies.
Somewhere deep inside,
Somewhere deep inside me,
I found … the child I used to be
And I know that it’s not too late
Never too late…

Pentru cei nefamiliarizaţi cu reţeaua de socializare Twitter, particularitatea acesteia e că mesajul se limitează la 140 de caractere. Un fel de ştire flash: trebuie sa spui cît mai multe, în cuvinte puţine.

Ei bine, în lumina celor aduse la cunoştinţă mai sus, propun un twitter cu moartea. Să presupunem că aflaţi din surse sigure următoarea informaţie: mai aveţi de trăit… 1 oră. Cum aţi petrece această ultimă oră?

Sîmbăta trecută, văzînd că e aşa frumos afară, mi s-au aprins căclîiele după o Plimbare în Herăstrău. Da’ rău de tot mi s-au aprins, că i-am şi zis gagicei suav: “Plimbare, dacă nu ieşi cu mine acu’, ai pus-o!” Cum i-am vorbit aşa dulce, n-a avut ce face şi a acceptat.

Am comunicat intenţia mamei, deşi zisesem cu o seară în urmă că nu ies nicăieri, nici dacă mă taie cineva. Mama a rămas surprinsă şi, ca de obicei, m-a alintat: “Tu nu eşti sănătos!” “Mda, spune-mi ceva nou. S-a pus pata şi gata. Parcă m-ai cunoscut abia ieri”. Şi dus am fost.

În parc am făcut şi cîteva poze. Aveţi mai jos trei care mi-au plăcut.

Ajung aproape de debarcader unde văd o tanti cu bilete de papagal şi două fătuci frumoase luînd fiecare cîteva. Şi-mi vine aşa, un chef de joacă. Nu mai luasem bilete de papagal de cînd eram copil. Cer două, unul de viitor şi unul de căsătorie În cele cîteva frăzuţe de pe ăla de căsătorie o găsesc p-asta:

Doi ochi frumoşi de fată cu numele Elena ar vrea să îi vezi, să stai mai mult cu ei.

Opa! zic. Elena? Am io o prietenă Elena, dar… nu la modul ăla Cin’ să fie, cin’ să fie?! O urma să cunosc vreo Elenă? Şi mă pocneşte brusc, dîndu-mi seama că papagalu’ m-a blestemat. Păi ce alte Elene mai ştiu io decît Băseasca şi Udreasca? Acu’ dilema e care dintre ele o vrea s-o văd? Şi or rezista la heliul de pe Saturn?!

Frumuseţea sufletului şi iubirea există în fiecare dintre noi. Unii nu le-au descoperit încă, unii nu le folosesc, unii nu vor să le folosească, unii nu ştiu să le folosească. Dar le avem cu toţii, fără excepţie!