Saturnianul

Archive for Iulie, 2009

Cu ceva vreme în urmă am citit cuvintele unui înţelept (nu mai ştiu nici unde, nici cine era ) care spunea că utilitatea unui obiect este dată de golul din interiorul sau exteriorul său. Astfel, o casă poate fi formată din ziduri solide, cu o zugrăveală plăcută în interior, mobilată şi decorată astfel încît să o simţi un cămin primitor. Dar utilitatea nu îi este dată de nimic din toate astea, ci de spaţiul gol din interiorul ei, în care ne trăim vieţile. O canapea poate fi comodă sau nu, dar utilitatea ei este dată de golul în care ne aşezăm.

Dar utilitatea sentimentelor oare de ce este dată? Cumva de golul lăsat în raţiune atunci cînd sufletul se umple de cineva sau ceva? Poate exista un echilibru în nivelul de umplere al celor două? Sau suntem ineluctabil funcţionali datorită nimicului deplin care se găseşte, la un moment dat, într-o parte sau alta?

Anca vorbeşte de căutarea unor jumătăţi pe care nu le vom găsi fiindcă nu există, noi nefiind incompleţi ca indivizi. Inventiv, sufletul meu a născocit o teoremă care să umple golul lăsat de jumătăţile inexistente: doi oameni alături unul de celălalt reprezintă doi întregi care împreună formează o integrală. Astfel, diferenţiala factorilor întregi din ecuaţia unei relaţii se transformă, prin integrare, într-un tot unitar cu păstrarea nealterată a proprietăţilor native ale întregilor. Rezultatul are şanse să tindă către plus infinit.

N-aţi greşit planeta, tot pe Saturn sunteţi. Doar că are o hăinuţă nouă. Trebuia să schimb decorul virtual de împrumut cu unul original, numai al meu, care să mă facă să mă simt acasă. Şi cum nu prea aveam inspiraţie să scriu, mi-am zis că poate am inspiraţie să-mi redecorez aspectul planetei. În sfîrşit, am făcut-o şi pe-asta!

Zicea Băselu mai deunăzi, adevărat într-un cadru privat, că universităţile din România scot tîmpiţi pe bandă. Păi şi are dreptate dom’le! Dacă nu se orientează la ce se cere pe piaţa socială şi se poartă la noi (mai ales pe timp de criză), cine e de vină?

Făcînd io aşa o prospecţie a pieţei să văd tipul omului de succes, am descoperit că mulţi români au o mare inventivitate şi ingeniozitate în ce priveşte caterinca, fentatul diferitelor legi şi reguli, mînărelile. Cu munca merge mai greu, e naşpa, trebuie să gîndeşti, să te agiţi, să-ţi pui mintea la contribuţie… chestii d-astea plictisitoare şi fără rost. Iar corectitudinea, onestitatea… să fim serioşi. Numai fraierii sau extratereştrii neştiutori, aşa ca mine , mai practică “sportul” ăsta demodat.

Prin urmare m-am gîndit să exploatez potenţialul creator al românului de rînd şi să-l aduc într-un cadru organizat şi academic, recunsocîndu-se astfel oficial talentul nativ al unora pentru activităţi neconvenţionale, neînţelese şi blamate de invidioşi demodaţi, care nu se află în pas cu vremurile şi nu pricep că timpul moralităţii a trecut. S-a născut astfel ideea instituţiei de mai jos.

Academia Română de Caterincă, Şpagă şi Mînăreli cu următoarele facultăţi în componenţa sa:

• Facultatea de Cocalarism şi Piţipongeală
• Facultatea de Caterincă
• Facultatea de Fentare, Ţepuială şi Mînăreli
• Facultatea de Artă a Şpăgii

Hai copii, că e o afacere care ar zburda şi pe criza asta. Garantez că s-ar găsi profesori bine pregătiţi şi studenţi căcălău. Care se bagă la investiţie? Io nu vreau pentru idee decît 35% din venituri şi 5% din acţiuni, că îmi pace să fiu AGĂ

Mai aştept idei de facultăţi şi propuneri de programă pentru fiecare dintre ele. Eventualii doritori de a fi profesori, lăsaţi comentariu şi vă contactez pentru CV.

În ultima vreme s-au scris destule articole în blogosferă care l-au avut ca temă pe Michael Jackson. Menţionez numai cîteva peste care am dat mai mult sau mai puţin întîmplător: Thornofrose, Fănel, cdmitroi, Iyli, TiBi. Fiecare autor a vorbit despre el în stilul său, dar toate articolele cam au un punct convergent: dezamăgirea, sila faţă de reacţiile ipocrite ale unora sau de nesimţirea mass-media.

Iaca vin şi eu cu niscaiva vorbe extraterestre de pe Saturn. Care le-oţi pricepe sensul, să fie primit. Care nu… N-am fost un fan declarat al său, nu i-am ascultat muzica cu înverşunare habotnică, n-am înţeles istericalele celor care se duceau la concertele sale să îl vadă şi să-l audă dar sfîrşeau prin a leşina. Însă i-am ascultat melodiile cele mai cunoscute, am făcut karaoke pe ele şi am dansat. O mai fac şi acum uneori, chiar dacă vîrsta dar şi unele probleme de sănătate îmi solicită suflul şi rezistenţa la efort. But what the heck, this life you only live it once!

Nu am înţeles niciodată excentricităţile sale. Dar nu l-am judecat şi nu m-au împiedicat să-i ascult muzica, să mă bucur de ea şi să ştiu că ceea ce a creat el va rămîne în istoria omenirii indiferent ce s-ar bîrfi. Gîndiţi-vă cîţi dintre voi n-aveţi micile voastre excentricităţi şi mai gîndiţi-vă cîţi din anturajul vostru v-au rămas alături şi nu v-au tratat diferit atunci cînd le-aţi manifestat? Aşa o să înţelegeţi poate cît de puţini oameni din anturajul lui MJ i-au fost cu adevărat alături.

Acum că nu mai este, eu nu disper, nu mă închin, nu mă isterizez. Şi nu spun adio! Nu doar pentru că va continua să trăiască prin muzica sa, deja e un clişeu ăsta. Ci pentru că eu văd moartea un pic diferit: cînd cineva, oricine, care a însemnat ceva pentru tine, a lăsat o amprentă în viaţa ta ori ţi-a bucurat-o cu ceva, dispare, după ce ţi-ai plîns tristeţea trebuie să zîmbeşti şi să spui atît: La revedere! Nu mă întrebaţi de ce sunt aşa, n-aş şti să vă explic. Să zicem că e o… excentricitate de-a mea.

Aş avea doar o singură părere de rău în ce-l priveşte pr MJ: aceea că, poate, dacă n-ar fi avut aceste excentricităţi, ne-ar fi încîntat încă vreo 20 de ani de-acum încolo. Dar ar însemna să fiu egoist, nu-i aşa?

Vă las cu o melodie care nu a fost unul din marile sale hit-uri. De ce? O să înţelegeţi! Pentru că nu vorbeşte numai despre el, ci despre fiecare dintre noi şi atinge coarda cea mai sensibilă. Before you judge me, try hard to love me. E cineva care să nu-şi dorească asta? Sunt sigur că nu, chiar dacă nu toţi o admitem.