PostHeaderIcon 2012

N-am să dau prea multe amănute despre film fiindcă e proaspăt lansat (13 noiembrie) şi nu vreau să stric plăcerea celor care nu l-au văzut.

Introductiv, vă spun un lucru: nu vă luaţi după rezumatul făcut de site-urile multiplexurilor sau cele care prezintă evenimente cinematografice. Veţi fi induşi în eroare. Citez:

Un profesor academic cercetator deschide un portal spre o dimensiune paralela si ia legatura cu dublura lui, in incercarea de a impiedica profetia catastrofica prezisa de calendarul mayasilor

Nu are absolut nici o legătură cu modul în care se desfăşoară acţiunea filmului. Habar n-am de unde au scos aspectul ăsta. E aproape imposibil să fi existat în film şi să-l fi scos la montaj, fiindcă ar fi mai mult decît nişte scene tăiate, ar fi un alt scenariu practic.

Iniţial m-am dus la film cu inima îndoită un pic, gîndindu-mă că punctul de plecare va fi dominat de misticisme si previziuni antice. Însă a fost unul cu latură ştiinţifică, dîndu-i astfel un plus de credibilitate pentru că aşa ceva nu este imposibil. Mai exact, neutrinii pătrunşi în atmosferă în urma exploziilor solare masive, suferă o modificare şi încălzesc Terra din interior care începe să emită radiaţii asemănătoare microundelor. Astfel, scoarţă terestră intră într-un proces masiv şi rapid de destabilizare, şi de-aici dezastrele.

La capitolul efecte speciale, filmul excelează în opinia mea. Regizorul Roland Emmerich s-a întrecut pe sine faţă de filmele Independence Day şi The Day After Tomorrow. Este un film în care scenele principale se petrec la scară gigantică şi te face să priveşti lumea scoţîndu-te din colţişorul de univers în care trăieşte fiecare dintre noi. Aveţi ocazia să vedeţi “dispariţia” Californiei prin prăbuşirea faliei San Andreas şi noul model de arcă a lui Noe.

Nu este un film pentru pretenţioşii care caută filosofeli ori lecţii de viaţă şi nici pentru cei care vor să vadă omuleţi de vreo culoare anume. Cîrcotaşii vor găsi cu siguranţă inadvertenţe şi exagerări. Dar nu de-asta de duci la un astfel de film, ci ca să experimentezi un pic de suspans şi să te bucuri de efectele speciale. Este un film care are cam de toate: dezastru, acţiune, suspans, dramă, umor, romantism, iubire, sentimente, moralitate, umanism, patriotism, fiecare moment bine plasat în economia filmului. Practic nu apuci să te plictiseşti pentru că eşti ţinut prea mult într-o stare anume, fiindcă filmul nu trenează.

Am avut plăcuta surpriză să-l revăd pe Danny Glover, în rolul preşedintelui SUA. Nu-l mai văzusem demult. Eu unul din actorii de culoare care îmi place, alături de Forest Whitaker, Morgan Freeman, Samuel L. Jackson şi Will Smith. Pe Woody Harrelson nu l-am recunoscut deloc în personajul pe care-l interpreta, decît după ce am ajuns acasă şi am citit distribuţia :D

Cu toate că Hollywood-ul are grămada sa de balast filmografic, americanii ştiu să facă filme în care să “exploateze”, să pună la lucru fiecare latură a sufletului uman. Am spus-o şi o s-o spun mereu.

13 răspunsuri la “2012”

Lasă un răspuns

CommentLuv Enabled
Caută pe planetă
Abonamente pentru Saturn

RSS Articole

RSS Comentarii

Abonare prin email

 

Extratereştrii sunt alături de
Acum citesc
acum_citesc
Campanie umanitară
Sunt un lebădoi deosebit. Normal, respir heliu
Sateliţi
Memoria planetei
Statisticăraie


eXTReMe Tracker
Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes