Saturnianul

Dacă cumva vreţi să vă pensionaţi rugaţi-vă ca dosarul să treacă prin mîna unui funcţionar cu mintea deschisă, neimbecilizat de sistemul funcţionăresc al Statului. Cum aşa ceva se întîlneşte mai rar decît iarba verde în Antarctica va trebui să depuneţi un efort serios de pioşenie, altfel aveţi toate şansele ca prima pensie ce soseşte să folosească rudelor pentru a vă organiza parastasul.

Dosarul de pensie al unchiului meu e în stand by de vreo 6 luni pe diverse motive care mai de care mai colorate şi halucinante. Best of the best: Funcţionarul care se ocupă de dosar este în concediu. Ete aşa! Mama ta de contribuabil băşinos, să-ţi iasă pe nas banul luat “moca”.

Iar dacă nu ştiaţi, în caz că aveţi o perioadă muncită în care, din diferite motive, nu au fost plătite contribuţiile la stat şi, deşi acest lucru este menţionat pe cartea de muncă, şi deşi legea prevede că perioada respectivă, implicit, nu se ia în calcul la pensie, cu toate acestea va trebui să depuneţi o cerere semnată în care să precizaţi renunţarea la perioada respectivă. Legea e lege dar pentru ăia care o cunosc, nu?

Deci, nu numai că la Stat se stă, dar acelaşi Stat obligă şi pe alţii să stea. Birocraţia e la mare cinste, o acadea imensă pe care funcţionarii Statului o sug cu drag şi spor, motiv pentru care nu mai au timp şi de altceva. Cum ar fi să-şi facă treaba şi să se informeze asupra prevederilor legislative.

Ceva îmi spune că nici cînd oi ieşi eu la pensie nu vom fi scăpat de funcţionari imbecili şi de birocraţie. Şi intuiţia mea m-a înşelat rareori.

4 răspunsuri la “A opta artă la români: birocraţia”