Adevărul dezarticulat (1)
Minciuna reprezintă denaturarea intenţionată a adevărului cu scopul de a înşela pe cineva. Dar omiterea intenţionată a adevărului? Este ea minciună sau doar un adevăr ne-necesar? Minciuna există numai dacă e rostită sau are cumva şi o latură… eterică?
16 răspunsuri la “Adevărul dezarticulat (1)”
-
[...] urmă cu ceva vreme vorbeam despre un alt adevăr dezarticulat, în care puneam problema dacă un adevăr nespus/omis reprezintă o [...]



Intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, nu ca sa cunoasca adevarul, ci ca sa primeasca adevarul.
Ultimul articol scris de cdmitroi: Despre sanatate, meci si mici….toate romanesti
@cdmitroi: Interesant unghi de a privi lucrurile. Dar… cum putem recunoaşte adevărul pentru a-l primi? Şi dacă-l recunoaştem suntem în stare să-l şi primim?
@Rose: O minciună e minciună, de acord. Dar omiterea (nu denaturarea) unui adevăr este ea tot minciună?
Nici un adevăr nu e ne-necesar şi, o mincină e întotdeauna o minciună..oricât ar fii de “frumoasă”, tot urâtă e! :P
Ultimul articol scris de thornofrose: Gândul
Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.(Petre Ţuţea)
Ultimul articol scris de cdmitroi: Pusca si cureaua lata reload
nimic de comentat???:-w ;)
Ultimul articol scris de cdmitroi: Circus incredibilus tampitus poporus.
@cdmitroi: Păi ce-ar mai fi de comentat cînd grăieşte Ţuţea? Poate doar faptul că Dumnezeu este adevărul suprem, dar nu unicul. Noi, ăştia, p-aci pe Pămînt avem adevărurile noastre mai mici sau mai mari. Şi despre adevărurile astea vorbeam eu. Dacă nerostirea lor reprezintă minciună sa nu ;)
Maestre Saturn, omiterea unui adevar nu mi se pare a fi minciuna. Tie da?
Ultimul articol scris de Lia: Zambareli romanesti…
@Lia: Taman am aflat răspunsul aseară cînd mă uitam la episodul din La limita imposibilului: Pentru ca adevărul să existe e nevoie de două persoane. Una care să-l rostească şi cealaltă care să-l audă.
Din punctul meu de vedere adevarul nu poate ficatalogat in adevar mare sau mic, cum nici minciuna nu este mare sau mica. E ca si cu iubirea, nu poti sa iubesti numai un pic. Aia nu mai e iubire! Adevarul si minciunna exista si vor exista cat o fi lumea asta.
Ultimul articol scris de cdmitroi: Circus incredibilus tampitus poporus.
ADEVARUL se afla in lucrurile neintamplate, iar drumul spre el, istorie. Depinde de noi ca in aceasta istorie sa simtim lucrurile neintamplate si sa facem ce stim noi mai bine cu ele, atunci se va numi o adevarata istorie…
“Minciuna există numai dacă e rostită” – minciuna poate fi simtita si fara a fi rostita, prin utilizarea diferitor capacitati si modalitati.
@clarisa: Deci are o latură mai ales eterică, cum zice şi Bistriţeanul, altfel nu ar putea fi simţită utilizînd acele capacităţi. Aşa credeam şi io. Acum sunt convins :)
Mai ales eterică. Să se piardă în gîndirea profundă.
Ultimul articol scris de ioan bistriteanul: Certitudini
@ioan bistriţeanul: Bine ai venit pe planeta mea! Zici tu că mai ales eterică? Deci înseamnă că are dreptate Clarisa că minciuna poate fi simţită şi dacă nu e rostită. Numai că îţi trebuie ceva “nas” pentru asta :)
da, in gandirea profunda, caci si mie imi place sa stiu de ce omul a mintit, dar problema e cand ai un raspuns, gasesti alte minciuni. raspunsul in spatele caruia nu mai gasesti alte si alte minciuni, e iubirea adevarata.