Saturnianul

Sunt împotriva mersului la vot fiindcă îl consider o activitate pur formală şi fără impact real într-o Românie fărîmiţată social, unde mediul politic este structurat pe modelul clanurilor mafiote iar hoţia de lux se află într-un proces frenetic şi eficient de legalizare. Şi totuşi, la alegerile prezidenţiale voi merge.

În primul rînd, pentru că s-ar putea să fie şi referendum pentru parlament unicameral şi, implicit, reducerea numărului de paraziţi vip (asta dacă paraziţii în cauză nu se vor opune cu toate forţele, cum e de aşteptat). Da, ştiu, se vehiculează că referendumul ăsta e o armă politică a lui Băsescu. Nu mă interesează! Dacă asta înseamnă mai puţine căpuşe pe bugetul ţării, cu plăcere mă duc să zic că sunt “pentru” deparazitare. Mi se pare lamentabil că nişte indivizi care au transformat politica într-un război murdar şi fără reguli, executînd foc din toate direcţiile şi cu toate tipurile de “muniţii” permise sau nu, se plîng acum că un participant pe cîmpul de luptă foloseşte o armă. Asta îmi spune multe despre “vitejia” unor “eroi” care pozează în salvatorii naţiunii: nişte bărbaţi în izmene şi cu ele în vine.

Al doilea motiv pentru care mă duc este acela de a nu da un vot în alb care să fie utilizat după bunul plac. Iniţial voiam să dau vot nul. Însă am decis că voi vota pe cineva. Şi anume, pe Băsescu. Individul mi-e antipatic şi l-aş trimite în misiune pe mare la sirenele din legendele Olimpului Cu toate astea îl voi vota. De ce? Atîta vreme cît gloata politicienilor a pus “tunurile” pe un singur individ şi se străduie cu disperare să-i lipească eticheta de “rău suprem”, de unic vinovat pentru dezastrul din ţară, mie îmi transmite un mesaj clar: LE E FRICĂ! Au exact reacţia animalului încolţit care, de disperare, recurge la orice pentru a scăpa. Le a al dracu’ de frică ca lucrurile să nu se schimbe în ceva care să nu mai fie în avantajul lor. Şi nu le e frică de individul Băsescu, nu! Le e frică de faptul că în funcţia care o reprezintă poate ajunge cineva care vrea să o şi folosească, nu doar să stea marionetă. Iar ei exact de asta au nevoie: de un preşedinte marionetă. Faptul că pînă şi un site despre alegerile prezidenţiale, care ar trebui să fie IMPARŢIAL, indiferent de prostiile spuse, prezintă un banner (care, atenţie!, este sponsorizat de o bancă) ce îl atacă pe Băsescu, spune multe. Disperarea e mare!

Aşadar, cu cît va fi atacat mai intens şi mai dur, cu atît le voi simţi mai tare frica emanînd din toţi porii şi voi fi mai convins să pun ştampila pe Băsescu. Nu pentru că e Băsescu, ci pentru că e, în opinia mea, primul preşedinte de după revoluţie care a îndrăznit să folosească atribuţiile funcţiei sale. După 20 de ani de preşedinţi hopa-mitică bonomi, normal că e cam dur pentru clanuri să dea peste unul care mişcă în front şi să vrea a-l anihila.

Probabil veţi zice că fac apologia lui Băsescu. Nu! Dar fac apologia funcţiei de preşedinte şi a indivizilor care se folosesc de prerogativele ei mai mult decît să semneze legi cu ochii închişi şi să zîmbească frumos la camere. Iar din toată adunătura asta de candidaţi la preşedinţie pe Băsescu îl văd singurul, deocamdată, care vrea să facă asta, aşa vagabond, chel, beţiv, viciat şi cum o mai fi el. Restul sunt doar imagine. Nişte scrobiţi scoşi din cutie, pregătiţi să zîmbească frumos şi sa dea din cap a aprobare. Nu ăsta e idealul meu de preşedinte, o păpuşă Barbie masculină. Să voteze românii pe altcineva pentru că Băse e marinar, chel, chior, beţiv, vagabond (de parcă ar fi singurul aşa). Ei or vrea să se însoare, ori să se culce cu el. Eu nu vreau! Aşa că pot să-l votez.

12 răspunsuri la “Alegeri 2009”