NOTĂ: Această pagină se vrea o lămurire suplimentară şi detaliată pentru cei care au citit autodescrierea sau care o vor citi la un moment dat, fie pentru că n-au citit-o pînă acum, fie pentru că sunt oaspeţi noi la mine pe blog. Precizez că este un text lung ce solicită răbdare şi o înţelegere ce vor trebui să depăşească pe alocuri limitele a ceea ce este considerat raţional şi normal de către majoritatea. Înarmaţi-vă cu aceste două însuşiri! De asemenea, ţin să avertizez că va fi mult mai bizar şi plictisitor pentru cei ce n-au citit mai întîi autodescrierea, de aceea recomand ca prim pas această lecturare.

****

Textul de faţă încearcă să fie o interfaţă cu lumea terestră, o transpunere în coordonate umane a unor comportamente ÅŸi concepÅ£ii personale pe care nu le-am întîlnit prea des la ceilalÅ£i indivizi (mai ales la bărbaÅ£i ). Åži acolo unde le-am întîlnit tot mi-a fost greu în a mă face înÅ£eles. Poate pentru că mi-a fost teamă să mă exprim clar sau/ÅŸi am fost criptic (lucru care mi se întîmplă destul de des ÅŸi nu pentru că vreau, ci pentru că este parte din fiinÅ£a mea), cum mi-a zis cineva. Mă strădui să o fac acum, încercînd să las această teamă la o parte ÅŸi să fiu cît mai… decriptabil

Lumea în care trăim nu seamănă deloc cu ideea mea despre ce înseamnă o civilizaÅ£ie evoluată social, relaÅ£ional ÅŸi spiritual. AÅŸadar, atunci cînd mă declar extraterestru nu este doar o metaforă folosită în acea descriere pentru a-i da o notă de originalitate. Această lume a mea, aÅŸa cum o văd eu, o veÅ£i găsi în paginile acestui blog “reinventat”.

Chiar dacă biologic nu arăt a fi extraterestru, structura concepţiilor şi percepţiilor mele vizavi de cutumele sociale, conceptele morale, religioase şi reacţiile şi comportamentele umane în varii situaţii se dovedeşte a fi diferită pînă la diametral opusă de ceea ce este general acceptat în societatea umană, în relaţiile interumane, chestii care nu de puţine ori mi-au atras priviri care de obicei le atrag omuleţii gri (sau verzi)

Sunt împrejurări în care lumea îmi pare a funcţiona după legi şi cutume ce sunt incapabil să le înţeleg sau să le accept dintr-un motiv simplu: reţeaua mea neuronală le respinge instinctiv ca pe nişte instrucţuni de cod ce nu-şi au locul în matricea programului originar.

Dar cum orice creatură care, plasată de forÅ£a majoră într-un mediu ambiental diferit, se adaptează în timp acestuia, am făcut ÅŸi eu acelaÅŸi lucru. Cu diferenÅ£a că la mine procesul de adaptare este unul continuu ÅŸi că n-am abandonat ceea ce este scris în esenÅ£a fiinÅ£ei mele. Ar fi însemnat mă abandonez pe mine însumi. Åži cînd nu eÅŸti alături de tine însuÅ£i, să vrei a fi alături de (alt)cineva reprezintă un antagonism de nedepăşit. Iar viaÅ£a presupune ÅŸi momente - mai lungi sau mai scurte - în care eÅŸti alături de cineva. AÅŸadar…

• Åžtiu să gătesc, să calc, să spăl vase ÅŸi… să plîng. Chestii d-astea “casnice” pe care gîndirea ÅŸablonardă a unora multora le consideră a fi apanajul exclusiv al femeii. Iar dacă zic că le mai ÅŸi fac, deja vi se conturează, cred, ce implică noÅ£iunea de extraterestru în ce mă priveÅŸte. Nu-i nici o ruÅŸine să le faci, zău aÅŸa! Pînă la urmă suntem pe jumătate femei, “X”-ul ăla cromozomial e de necontestat ÅŸi nu dispare nici dacă ne-ar creÅŸte patru testicule
• Nu sunt microbist, nu mă pasionează fotbalul ÅŸi nu mă întîlnesc cu prietenii la o bere să urmărim meciul. Fotbalul e un sport care rareori merită să-i dedic o oră ÅŸi jumătate din viaÅ£a mea. Cu prietenii mă întîlnesc la o bere ca să socializăm ÅŸi să comunicăm. NiÅŸte inÅŸi care stau cu ochii în televizor în timp ce sorb o bere nu se cheamă socializare ÅŸi nici comunicare.

  Nu vorbi şi nu mă întreba despre fotbal pe baza şablonului cu orice bărbat poţi discuta despre fotbal. La mine nu se aplică.

• Am porniri de misandrie. Ca să fiu mai clar: în discuÅ£iile sexiste mă voi situa de cele mai multe ori în tabăra cealaltă. N-o să iau implicit apărarea breslei doar pentru că biologic fac parte din ea.
• Nu m-am îmbătat niciodată. Nu suport ideea de a nu mai avea control asupra minÅ£ii ÅŸi trupului. Mă deranjează teribil ÅŸi mă indispune chiar ÅŸi o durere de cap neînsemnată fiindcă e un factor perturbator pentru mine. Prin urmare e de neconceput să-mi autoinduc starea de mahmureală ingerînd alcool peste limita de avarie. Există multe alte moduri de manifestare a bucuriei sau de anesteziere a tristeÅ£ii.
• Pentru ca o femeie să-mi ridice pulsul impresionarea cîmpului vizual trebuie să vină musai în tandem cu o impresionare neuronală intensă. Abia dup-aia sunt create condiÅ£iile ÅŸi pentru o impresionare erotică. Spre deosebire de mulÅ£i alÅ£ii, la mine centrul de comandă e în capul de sus. Ä‚la de mai jos e doar un instrument care intră în funcÅ£iune numai cînd îi comandă Şăfu’! Pe teritoriul corpului meu domneÅŸte unitatea. Nici un organ nu e lăsat de capul lui iar hormonii sunt o herghelie disciplinată.
• RelaÅ£ia de cuplu e ca un teritoriu democratic în care respectul ÅŸi exprimarea în mod liber trebuie să fie la loc de cinste. Adoptăm ÅŸi o constituÅ£ie nescrisă stabilită de comun acord. Orice derapaj spre dictatură din partea oricăruia dintre cei doi cetăţeni ai RelaÅ£iei trebuie discutat la masa verde. Dacă poziÅ£iile sunt ireconciliabile unul dintre cei doi va avea dreptul să emigreze ÅŸi să ceară azil pe un alt teritoriu.

  Disensiunile, dezacordurile, conflictele etc. se rezolvă utilizînd diplomaţia şi discuţiile civilizate. Natura ne-a dat inteligenţă şi limbaj deoarece a înţeles că rezolvarea conflictelor cu ghioaga şi cu sunete nearticulate nu va ajuta specia umană să iasă din grote. Cred că avem dotarea necesară să înţelegem şi noi asta.

  Dacă e rost de ceartă şi altfel nu se poate, mă bag nu dau bir cu fugiţii. Cu o singură condiţie: cearta să aibă un sens şi să ducă la un rezultat, oricare ar fi acela. A te certa doar de dragul de a te certa e un non-sens pentru mine şi nu îmi pierd timpul cu non-sensuri.

  În plus, războiul, fie că e între ţări sau între indivizi, are efecte mult mai profunde decît cele de ordin pecuniar sau de integritate fizică. Din nou, dacă s-au epuizat toate soluţiile diplomatice, se recurge la dreptul de emigrare şi azil. Să nu uităm că ghioaga era arma oamenilor primitivi.

Dacă aţi ajuns cu lectura pînă aici, nu-mi rămîne decît să vă mulţumesc pentru răbdarea voastră. Cu siguranţă acum mă cunoaşteţi măcar un pic mai mult decît înaintea lecturării acestor rînduri şi poate nu vă va mai părea atît de ciudat sau de neînţeles ceea ce voi scrie pe blog.