Aurifere
11 August 2010 | 
Lansat de: Nu mai ştiu unde am auzit sau citit dar un personaj d-ăsta pitoresc-mioritic care are/face el bani mulţi, ar fi zis ceva de genul: “Băi nene, io mă cac aur!” Ce-o fi vrut să spună cu asta? Că lucrurile de valoare ies pe la instalaţiile de dejecţii? Sau că valoarea aurului e direct proporţională cu “plăcerea” produsă de putoarea tonelor de rahat în care s-a bălăcit pentru a-l obţine?
PS: Să fie doar coincidenţă că “lingou” (de aur) şi “lingău” sunt paronime?! 
Aterizat în: 
Tags: 
In general, ce bagi pe o parte cam are legatura cu ce iese pe dincolo. Eu zic ca el serveste aur pe paine dimineata, pranz si seara. Desi asta ma duce cu gandul la legenda regelui Midas…. Pacat ca e doar o legenda.
Lorelei´s last [type] ..Atingere de inger
Unii au mîncat şi mănîncă tone căcat ca să scoată fie şi o monedă de aur pe partea ailaltă. Societatea zice să-i respectăm p-ăştia. Eu nu pot. Geaba curu-ţi cacă aur dacă gura-ţi pute de la o poştă. De fapt, nici măcar societatea nu-i respectă pe ei, ci stă cu ochii beliţi la aurul lor.
Daaa, ma gandeam ca daca as fi fost a rich girl, m-as fi intrebat mereu daca un barbat vrea sa fie cu mine pentru mine sau pentru banii mei. Asa, nema bani, macar am alte certitudini. Oare ei nu-si pun aceeasi intrebare? Bine, mai exista situatia in care cei doi sunt la fel de instariti. Si atunci se echilibreaza, cumva. Da’ tot ramane o urma de indoiala. Ca din ce ai, din aia ai vrea mai mult. Si atunci iar incepi sa te intrebi daca ala (barbat, femeie,nu conteaza) nu cumva nu-si doreste doar mai mult. Si mai mult. Si mai mult. Saracii oameni bogati!
Lorelei´s last [type] ..Sange da fara orhidee -d Doar cu un pic de Curacao albastru si amarui
Aurul, împreună cu toate cele lumeşti, are fix atâta valoare câtă îi acordăm fiecare dintre noi. Nici mai mult, nici mai puţin.
În cazul personajului susnumit, situaţia mi se pare de-a dreptul ilară. Faptul că aurul a devenit un etalon pentru lumea materială şi că este strâns legat de bani l-a determinat, probabil, să spună o atare inepţie fără să înţeleagă exact ce şi cum. Eu, care ştiu că masa monetară a unei ţări se află în contrapartidă cu cantitatea de aur existentă în patrimoniu, adică, într-un anume fel(e mai complicat de explicat şi nu-i cazul s-o lungesc), aurul “emite banul” şi nu invers cum se crede, nu mă pot gândi decât că acest individ confundă gura cu curul.
Buuun. Să mergem mai departe :
Eco are o vorbă: “orice se leagă cu orice”. În cazul acesta am putea să luăm drept bună ipoteza precum că nu ar fi o coincidenţă faptul că “lingău” şi “lingou” sunt paronime şi ştiind că gura este legată de anus prin sistemul digestiv îmi permit să deduc următoarele : Numitul individ a reuşit cu succes să creeze o legătură directă între gura lui şi curul altuia. Dacă nu era diferenţa de o literă, salvatoare, cele două s-ar fi identificat şi în formă, căci în valoare se ştie că deja individul le confundă, iar IQ-ul nu-i permite să facă diferenţa dintre înţelesuri.
Altfel, dacă n-aş inventa probleme de logică, cum aş mai putea io râde acum (chiar şi amar, tot e mai bine decât deloc)? :))
asel´s last [type] ..Constatări XIII
Da, nici eu nu cred că e o coincidenţă că cele două sunt paronime şi chiar se leagă. Dacă vrei lingou, tre’ să fii lingău :))
Apropo de IQ. Nu m-am dumirit încă de ce cantitatea de aur necesară unora este, de obicei, invers proporţională cu IQ-ul persoanei. O fi incompatibilitate între aur şi inteligenţă?! :D
Da, mai puţin alchimiştii din vechime pentru care eu am o oarecare stimă. Cel puţin aceia şi-au bătut capetele…
Aaaa, aici e simplu de tot: legea compensaţiei! :)) ))
Acu’ pricep io de ce fosta soacră umblă cu kilogramul de aur pre ea, împărţit judicios între cele două mâini, gât şi urechi ca să nu atârne aiurea. :D
Şi, tot apropo de aur, fix azinoapte am avut un coşmar. Nu port bijuterii, din varii motive pe care nu stau să le înşir aici, dar în visul meu se făcea că cineva îmi punea pe toate degetele inele grele din aur şi io nu ştiam cum să scap de ele. Simţeam că greutatea lor mă ţintuieşte locului. Brrr…
asel´s last [type] ..Jurnal de călătorie – Irlanda II – Drumul spre…
Ce coşmaruri… preţioase ai! :))