S@urnianul

Archive for the ‘Amestecate’ Category

Văd aici un filmuleţ care vorbeşte despre copii bolnavi de cancer, leagă fenomenul de recoltele stropite cu chimicale şi pledează pentru cele bio, crescute natural. Privind nişte secvenţe am realizat o contradicţie flagrantă: ni se spune că substanţele chimice cu care se stropesc pomii nu afectează omul. Dar fermierul le prepară cu mănuşi de protecţie iar cînd le împrăştie poartă mască de gaze. Iar pe cutii este desenat semnul care indică toxicitatea. Idiot să fii să crezi că substanţele alea nu afectează omul doar pentru că nu le-a inhalat direct. Deci oamenii care vorbesc prin filmuleţul ăla au perfectă dreptate să militeze pentru agricultura bio.

Numai că eu am o reţinere vizavi de fezabilitatea unei agriculturi bio în condiţiile actuale. De ce? În opinia mea, o agricultură globală bio este incapabilă să suţină 7 miliarde de oameni. Fără stimulente care să le grăbească creşterea şi pesticide care să le apere de dăunători, recoltele ar fi mult mai reduse. Încercaţi să hrăniţi 1 milion de oameni cu 1000 de pîini. În caz că nu sunteţi Iisus Hristos, nu veţi reuşi.

Unde vreau s-ajung? La faptul că ne aflăm în situaţia de a face o alegere grea: ori populaţia planetei trebuie redusă drastic pentru a se putea adopta agricultura naturală, ori acceptăm organismele modificate genetic sau chiar create artificial ca să putem hrăni 7 miliarde de mîncăi (care vor fi vreo 9 peste trei decenii, dacă nu mai devreme).

Mai e o cale: controlul drastic al natalităţii din secunda asta şi desfiinţarea războiului ca afacere. Dar astea sunt utopii încă. Cert e că, oricum am da-o, trebuie să ne facem frate cu dracul ca să trecem puntea. Ce urmează, deci? Ce putem accepta?

Inteligenţa artificială e tot mai aproape de noi, tot mai naturală. De fapt e aici şi a făcut un pas uriaş. Ca om aflat în permanenţă cu un picior în viitor, e ceva care mă entuziasmează dar mă şi înspăimîntă în acelaşi timp. Sper doar că vom putea păstra echilibrul, că vom şti cînd şi unde să ne oprim, că nu va depăşi stadiul de distracţie şi relaxare. Mai multe despre proiectul Natal puteţi citi aici. Via Ştiinţa Azi.

După SARS, boala vacii nebune, aviară şi acum porcină, toate transformate, pe hîrtie, în pandemii apocaliptice care nu s-au petrecut niciodată (unii vor spune că nu s-au petrecut tocmai pentru că s-au luat măsuri de “prevenire”), iată că în centrul atenţiei suspiciunilor intră o altă boală: SIDA. Am găsit pe site-ul Descoperă un articol pe problema asta din care citez un fragment:

Indiscutabil, imunodeficienta exista. Atunci cand pacientii cu deficiente imunitare sunt expusi virusurilor sau bacteriilor mor de tuberculoza, de pneumonie, de surmenaj si salmonella. SIDA este asociata cu zeci de boli care nu sunt legate direct de ea. Nicio persoana nu a murit, propriu-zis, de SIDA.

Read the rest of this entry »

Articolul ăsta îl postam pe blogul meu fix acum 1 an. Naşterea lui a avut loc cu ocazia Crăciunului din doomiişepte şi s-a petrecut în paginile defunctei şi, constat cu surprindere, parţial reînviatei reviste online de s(-)atira(t) şi u(o)mor, pe numele ei de fată mare curat|murdar.

Acum îl reciclez şi îl voi recicla an de an. Pînă cînd? Pînă cînd spiritul de bază al Crăciunului la români va ajunge să fie altceva decît haleală şi beutură pînă la loc comanda.

****

DISCLEIMĂR: Aceasta este o ficţiune-pamflet. Orice asemănare cu persoane din viaţa reală nu este doar intenţionată, ci şi răuvoitoare.

GENESIS – Jesus He Knows Me (We Can’t Dance, 1991)

Ţârâitul ceasului îmi alungă somnul dulce fără pic de scrupule. Îl privesc cu ură printr-un păienjeniş lăptos: “Ce mi-o fi venit să-i pun alarma la 8 dimineaţa în ziua de Crăciun?”
Read the rest of this entry »

Am primit pe mail un link către un articol al lui Iulian Urban pe care vă invit să-l citiţi (dacă nu aţi făcut-o încă, chestiile astea se răspîndesc rapid prin mail) precum un contabil care citeşte facturile şi întocmeşte balanţa de venituri şi cheltuieli: matematic şi raţional, fără derapaje fanteziste şi emoţionale.

Personal privesc articolul cu unele reţineri deşi, după cum se desfăşoară evenimentele în jur, anumite lucruri spuse acolo tind să aibă greutatea unui adevăr. Ce mă face să am reţineri? Vocabula de început a titlului articolului: “DISCUŢIE INCENDIARĂ!” Unic, fenomenal, incendiar, incredbil, special etc. sunt “cîrligele” de agaţament utilizate în jurnalism şi reclamă (dacă v-aţi uitat măcar 5 minute la programele publicitare de prezentare a unui produs, ştiţi despre ce vorbesc) menite a “captura”, menţine şi implica emoţional privitorul/cititorul în universul oferit. Circumspecţia mi-a venit din inconfortul provocat de titlu şi de dezvăluirile din articol. Am avut senzaţia acută că sunt tras insistent de mînecă iar cînd am încercat să mă desprind uşor am fost apucat mai ferm. Dar cum nici negarea totală nu-mi stă în fire, am ales precauţia.
Read the rest of this entry »

AVERTISMENT: Conţine limbaj licenţios. Interzis sub 12 ani.

NOTĂ: Ceva mai demult, Artistul mă provocase să scriu părerea mea despre stand-up comedy-ul românesc. Uite că vine acum. Iertare pentru marea întîrziere, maestre

***

Nu mi-a plăcut niciodată stand-up comedy-ul românesc! Nu mă amuză, nu mă face să rîd. Cel mult zîmbesc la unele glumiţe. În rest, îl găsesc sec şi cu glume răsuflate sau neinspirate. Materialul de bază al performerilor mioritici pare sa fie sexul vulgarizat şi cuvintele porcoase. Nu e vorba de falsă pudoare, ori de sclifoseli morale ale subsemnatului. Dacă situaţia cere să bag undeva, o fac, chiar dacă înjurăturile nu sunt în vocabularul meu de bază iar organele genitale nu reprezintă semne de punctuaţie. Dar mi se pare stupid să văd un public care rîde în hohote la cuvîntul “pulă” repetat de nu ştiu cîte ori în varii contexte. Pentru numele lui Dumnezeu, cuvintele astea le poţi auzi şi pe stradă. Le folosesc de la boschetari, la oameni respectabili. N-am văzut pe nimeni rîzînd cu hohote în mijlocul străzii. De ce brusc devin comice atunci cînd sunt rostite de un tip (sau tipă) la microfon în faţa unei audienţe?! Ar putea foarte bine la microfonul ăla să pună un aurolac care să-şi povestească păţaniile împănîndu-le cu porcoşenii, tot comic ar trebui să fie. Adică orice om care ştie să înjure e un potenţial comedian nedescoperit, nu? Colcăim de talente inhibate.
Read the rest of this entry »

Sunt siderat!!! Azi se votează iar eu sunt siderat! Să-mi fi adus cineva 12 fete frumoase şi inteligente obligîndu-mă să aleg doar una, mi-ar fi fost infinit mai uşor decît să aleg unul din cei 12 feţi-cucuieţi “catindaţi” la preşedinţie. La fete mai găseşti motive să nu-ţi placă 11 dintre ele: n-are ochi albaştri, îi are prea albaştri, n-are păr lung, sîni prea mici sau prea mari, sau inegali, e prea grasă, e prea slabă, vorbeşte prea mult sau prea puţin, înjură mult, nu înjură deloc etc. Inteligenţa ar fi oricum adiacentă, un fel de bonus fără valoare dacă pachetul nu e arătos, nu-i aşa?
Read the rest of this entry »

Deja mă simt într-un film prost unde scenariştii au pierdut firul acţiunii şi nu mai ştiu ce-au vrut să transmită publicului de fapt. Înainte de a deveni paranoic, autosuspectîndu-mă de porcină fiindcă tuşesc isteric deoarece m-am înecat cu propria salivă produsă în cantităţi demne de potopul biblic întrucît mi-am stimulat glandele salivare cu gumă de mestecat, am zis să fac o trecere în revistă a informaţiilor aparute despre porcină.

a) Gripa a apărut în Mexic. Pînă de curînd n-a băgat lumea în sperieţi. S-a spus că era cald afară iar asta ţinea virusul “în stază” şi că odată cu venirea sezonului rece va deveni mai agresiv. Adică a apărut în Mexic unde e climă caldă, dar devine virulentă în sezonul rece. Probabil şi-a schimbat preferinţele în timp ce trecea oceanul înot.
Read the rest of this entry »