S@urnianul

Archive for the ‘Jurnal Saturnian’ Category

Am fost aseară la o adaptare după Visul unei nopţi de vară a lui William Shakespeare interpretată de actori tineri. Ocazie cu care am constatat că nu înţeleg şi nu îmi plac adaptările moderne după opere din secolul XVI. Un duce îmbrăcat în tricou cu mînecă scurtă şi bermude din material gen camuflaj. Îi lipsea Kalashnikov-ul.

Şi de ce se urlă aşa de mult în piesele astea de teatru cu actori tineri? E oare un soi de alienare care prinde la public? Lumea deja este un imens ospiciu. Chiar mai e necesară simularea unuia pe scenă?!

You are a pain in my fingertips but I still love you. I love your body, I love your neck, your frets & strings. Just let me touch you properly and feel your every nerve. We can be good friends babe and even lovers. Let’s make love!

Ziua mea de naştere a fost una magică anul ăsta. Simplă, fără fast, dar magică. Mereu am evitat să merg la vreun concert, fiindcă după ce ascultam versiunea live a unei melodii şi apoi pe cea de studio, îmi ziceam că cele două nu se compară şi live nu va suna niciodată la fel de frumos ca în studio. Acum am văzut cît de mult mă înşelam! Într-adevăr, o melodie live nu sună frumos pe cd şi nu are nici un farmec. Pentru că trebuie să fii acolo, la concert, în tumultul acela, în mijlocul mulţimii, simţind cum muzica îţi perforează timpanele şi îţi pătrunde în fiecare fibră a corpului.
Read the rest of this entry »

Voi aţi auzit de cafea? Sau de capuccino? Nu, serios, ştiţi ce-s alea, aşa-i? Spuneţi-mi că ştiţi! Şi-aşa sunt destule situaţii în care mă simt extraterestru, dar mai extraterestru ca azi nu m-am simţit niciodată.

M-am întîlnit cu un prieten şi i-am propus să intrăm într-un local aflat în apropiere de casa mea să bem o cafea. Nu mai intrasem niciodată deşi e deschis de vreo 2 luni. Ceva cu vietnamese food. Intrăm şi întreb o tanti vietnameză (am presupus eu) dacă au cafea. Sau capuccino. M-a privit atît de mirată şi încurcată de parcă întrebasem dacă are informaţii despre existenţa vieţii inteligente pe… Saturn. Şi încerc să determin cine era extraterestrul. Eu sau ea? Poate nu ştiu eu nimic despre cultura vietnameză şi la ei nu se bea cafea, sau capuccino, sau ceai. Dar se bea cola şi fanta

Într-o zi acest blog va dispărea! Ori, poate, doar se va transforma, va trece la un alt nivel evolutiv, într-o altă dimensiune. Pixelii pe care se înşiră gîndurile mele se vor… înălţa purtînd cu ei gînduri de pe o altă frecvenţă. Simplul fapt că mi-a venit să scriu rîndurile acestea ca din senin arată că ziua aceea o simt. E acolo. Aşteaptă. Deloc apropiată dar nici foarte depărtată. Ceva care trăieşte în acea zi aşteaptă să-i vină timpul. E un ceva frumos, minunat. Nu ştiu ce, cum şi în ce formă. Nici măcar nu mi se conturează încă. Dar simt că e acolo. Şi că aşteaptă.

Muzicală doar. Zilele trecute, în timp ce făceam ordine printre cd-urile mele cu muzică am dat peste o compilaţie făcută de mine acum vreo 8 ani. Ce pusesem eu pe acel disc? Muzică transferată de pe discurile vinil ale tatălui meu. Muzică de prin anii ‘60. Nici nu mai ştiam de ce pusesem acele melodii pe cd. Cînd l-am pus la combină, mi-am adus instant aminte de ce le salvasem. Erau melodiile care mi-au plăcut cel mai mult din toată colecţia tatei şi care mă purtau în atmosfera epocii acelor ani. Sper să vă poarte şi pe voi, mai ales că posedă şi un sunet aparte, specific acelei epoci: “sfîrîiturile” discului vinil, ca şi cum muzica e “preparată” pe măsură ce o asculţi. Vă las să vă “gătiţi” propriul meniu temporal
Read the rest of this entry »

Believe it or not, Saturnianul, prin mulţimea sa de treburi extraordinare şi extraterestre mai are şi unele cît se poate de ordinare şi terestre. Aerul plin de heliu îl mai altoieşte cînd şi cînd cu molecule de oxigen. Doar tre’ să se adapteze, nu? Şi ce poate fi mai fain decît să poată respira fără mască specială nu numai pe planeta natală, Saturn, ci şi pe Terra?!

Prin urmare, a tras o gură sănătoasă de heliu în piept ca să nu facă alergie ori să-l ia ameţeala de la oxigen şi a purces pe calea umanizării cu materializarea unui proiect mai vechi al său: identitatea online a “meşteşugurilor” practicate de el pînă acum numai pe sistem “din gură în gură” şi mai pe daiboj, că de, avea de învăţat şi experimentat (nu că acum n-ar mai avea ).
Read the rest of this entry »

În ultima vreme…

• …am o stare tare ciudată. Cred că mi s-a contaminat heliul cu ceva oxigen. Şi nu-i bine!
• …mi se învîrt o grămadă de idei în cap dar nu ies decît puţine şi după mari “scremeri”. Oi fi făcut constipaţie mentală. Tot de la oxigen e…
• …n-am inspiraţie la scris. Adică am, dar nu trece din creier în mînă. O trebui să excit mîna?
• …m-am reapucat de o pasiune mai veche, golful. Virtual deocamdată. Sper să fac şi în realitate într-o zi.
• …mă bate gîndul să mă înscriu la cursul de astronomie şi chiar să-mi iau un telescop. Habar n-am dacă chiar acel telescop, nu ştiu cu ce-ar trebui să încep, dar mă documentez. Mulţămiri Disperatului pentru link.
• …am descoperit mai multe despre sălaşul meu.
• …cutreier planeta în căutare de matchumacuchi şi sacumatomphe prin pădurea laschiloni. Sunt rare