Saturnianul

Archive for the ‘Jurnal Saturnian’ Category

În urmă cu un an şi jumătate scriam această postare unde mă erijam într-un profet al propriului viitor şi prevedeam dispariţia, într-o bună zi, a acestui blog datorită unui ceva frumos, minunat care urma să se întîmple. Ei bine, acea zi a venit!

Blogul n-o să dispară fizic dar se va lăsa liniştea pe el. Ceea ce s-a şi întâmplat de 3 luni jumate. Nu ştiu dacă pentru o vreme sau dacă definitiv. Dar mesajele mele au ajuns unde trebuie. Iar blogul mi-a fost un bun şi credincios purtător al mesajelor mele. Energiile au vibrat şi Universul a răspuns. Ceva-ul minunat a căpătat identitate şi formă. Iar eu am trecut într-o altă etapă: cea în care chemarea în eter s-a materializat devenind o chemare în concret.

Vă mulţumesc că mi-aţi citit rândurile, fie din când în când, fie cu regularitate. Şi mulţumesc celor care mai trec pe-aici citind din urmă. Nu spun nici “la revedere”, nici “adio”. Fiindcă nu ştiu ce va fi. Ştiu doar că acum am plecat de aici.

Articolul ăsta porneşte de la o notă pe facebook al lui Pheideas, unde mă întreabă “dacă ştiu eu vreun patriot”. Ce trebuia să fie un răspuns scurt s-a transformat într-un articolaş, aşa că am ales să postez pe blog.

La nivel declarativ, ştiu destui patrioţi. Îi vezi şi pe la teve (mai ales pe-acolo) Altfel, sincer nu prea ştiu. Dar ştiu că eu nu sunt patriot. Cu atît mai puţin la nivel declarativ. N-am nevoie să salvez aparenţe. Ca să pot fi patriot îmi sunt necesare motivaţii mult mai serioase decît simplul fapt că m-am născut în ţara asta. Eu nu ader la retorica cu glia strămoşească, frumuseţile patriei etc. Pentru că nu trăiesc singur în patria asta, ci înconjurat de oameni. Dacă trăiam singur eram doar eu responsabil de a mă simţi şi a fi patriot. Iar oamenii îi simt străini. Străini de mine, străini unii de alţii, străini de ţara unde trăiesc. Parcă ar trăi pe un pămînt care nu este al lor, unde stau temporar şi de unde urmează să-şi ia tălpăşiţa curînd. Şi nu pot în ruptul capului să fiu patriot doar pe baza retoricii epatante despre patriotism.

Sunt şi adeptul zicalei “omul sfinţeşte locul”. Geaba ai frumuseţi dacă îţi bagi picioarele în ele. Pămîntul e pămînt oriunde: şi aici, şi în Germania, şi peste ocean. Ceea ce îl transformă în glie şi face să te simţi legat de ea sunt oamenii care trăiesc pe acel pămînt şi ceea ce fac, cum sunt ei. Iar la noi sunt tot mai puţini cei care sfinţesc locul şi tot mai mulţi cei care-l afurisesc. Îl afurisesc nu verbal, ci la modul dureros de concret şi palpabil.

Eu încerc să sfinţesc micile mele locuri pe care le străbat. Mă strădui să fiu civilizat, să respect oamenii cu care intru în contact, să le vorbesc frumos, să respect regulile de convieţuire civilizată, să respect regulile de circulaţie etc. Dacă asta înseamnă că sunt patriot, atunci sunt. Dar eu tot nu mă simt patriot. Pentru că nu pot fi patriot doar pentru pămîntul pe care calc. Patriot pot fi doar dacă mă simt ca făcînd parte dintre oamenii printre care trăiesc nu doar prin intermediul unor concepte abstracte precum “naţiune”, dacă ei se simt ca aparţinînd unii altora. Eu nu trăiesc abstract. Prin urmare concepte abstracte ca “naţiune”, “popor”, “ţară” nu-mi spun nimic şi nu înseamnă nimic. Conceptele abstracte se pot schimba oricînd prin simpla schimbare a cuvintelor cu care sunt definite. Ceea ce rămîne concret, real, palpabil şi de luat în seamă este fiinţa umană.

• În sfîrşit, am unde să mă uit şi eu la ştiri: Euronews şi CNN. Posturile teve româneşti le-am pus pe stop. Pe-acolo mai trec uneori, aşa cum trec unii bărbaţi pe la curve să facă chestii “murdare” pe care nu îndrăznesc să le propună iubitei/soţiei, ca să văd ce cretinisme mai nasc politicienii, cum mai merge economia şi dacă mai există economie. În rest, totul e un can-can neaoş, ori de aiurea.
• Tot la CNN am auzit un jurnalist spunînd o chestie ce mi-a dat măsura jurnalismului şi jurnalistului profesionist. Chestie care ar provoca “profesioniştilor” noştri greţuri şi vărsături numai dacă s-ar gîndi la ea. Un reporter, care relata din Africa de Sud legat de campionatul mondial, a fost rugat de către colegul din studio să-şi exprime părerea despre ceva anume. Replica reporterului a fost de nota 10: Normally, journalists don’t have opinions! (În mod normal, jurnaliştii nu au opinii!) Mi s-a confirmat că la noi nu prea există jurnalişti profesionişti, ci numai părerişti. Că echidistanţa e pentru ei fluturarea patriotică a unui drapel pe care nu dau doi bani.
• Caravana internaţională a secerişului s-a sărbătorit la sîrbi prin ieşirea la coasă a localnicilor din sate. La noi, prin discursuri cu limbaj de lemn alături de două combine aduse pe post de exponate. Motivaţia: “Umiditatea grîului e prea mare şi nu se poate secera”. Fi-r-ar mama lui a naibii de drob de sare! E clar! Iubim circul şi vorbele goale. Exact asta ne servesc politicienii. De ce ne plîngem? Le pasă de noi!
• Cică revine gripa aviară, zic nişte cercetători americani care ar fi găsit virusul la vrăbii şi struţi. Ce-i băieţi, tot nu merg bine afacerile din industria farmaceutică? Sau aţi constatat că paranoia nu e suficient de răspîndită? Hai că struţii sunt mai uşor de exterminat. Dar ce faceţi cu vrăbiile?
• De ce unora le place să se victimizeze din orice? Au impresia că sunt buricul lumii şi că soarele n-o să mai răsară iar Terra o să-şi oprească rotaţia dacă ei sunt atinşi fie şi cu un fulg? Sau e doar prostie deghizată în prea-importanţă?

Am fost aseară la o adaptare după Visul unei nopţi de vară a lui William Shakespeare interpretată de actori tineri. Ocazie cu care am constatat că nu înţeleg şi nu îmi plac adaptările moderne după opere din secolul XVI. Un duce îmbrăcat în tricou cu mînecă scurtă şi bermude din material gen camuflaj. Îi lipsea Kalashnikov-ul.

Şi de ce se urlă aşa de mult în piesele astea de teatru cu actori tineri? E oare un soi de alienare care prinde la public? Lumea deja este un imens ospiciu. Chiar mai e necesară simularea unuia pe scenă?!

You are a pain in my fingertips but I still love you. I love your body, I love your neck, your frets & strings. Just let me touch you properly and feel your every nerve. We can be good friends babe and even lovers. Let’s make love!