Saturnianul

Archive for the ‘Saturnisme’ Category

Io ştiu că mintea femeii e alambicată de n-o poate desluşi nici un bărbat. Dacă mă întrebaţi, aşa şi trebuie să rămînă, altfel bye-bye specie umană. Extincţie scrie pe ea. Vorbesc la modul cel mai serios. În clipa în care bărbatul ar putea înţelege femeia, n-ar mai prezenta nici o provocare pentru el. I s-ar părea mai provocator să se masturbeze (şi-aşa nu-şi cunoaşte mai deloc erosul, deşi se laudă că ştie să-şi folosească “cicurelul”) şi adios muchachos omenire. Mamiferul ăsta păros se plînge că nu înţelege femeile dar habar n-are că taman asta îl ţine în priză şi cu hormonii în formă.

Totuşi, e ceva care ar trebui să fie clar: zisul să corespundă cu făcutul. Mi-a ieşit pe nas de cîte ori am auzit sau am citit că femeile urăsc, invariabil, minciuna. După care să aflu că stătea cu unul care o înşela şi o minţea şi în somn. Iar ea îşi toceşte sentimentele cu el. Dar urăşte minciuna! Ha!

Ok, e benefic ca femeia să aibă mintea alambicată. Dar astea o au blocată, tată! Eroare de procesare. Ecran albastru. System failure! Ce facem? Reinstalăm sistemul de operare? Că-i mult mai interesant să fie alambicată decît blocată.

Religia ortodoxă (că p-asta o cunosc şi de ea aud la tot pasul) e antagonică în multe chestii pe care le propăvăduieşte. Mă rog, să vorbesc de antagonisme atunci cînd pomenesc de religie oricum e pleonastic. Dar să trecem peste…

Totuşi sunt două chestiuni principale pe care tare aş vrea să mi le poată desluşi (altfel decît prin halucinantul “crede şi nu cerceta”) şefii religiei şi fanii acesteia. Atenţie, am zis fanii religiei, nu ai lui Dumnezeu. În general, fiecare sunt din filme diferite iar cei dintîi n-or să prea înţeleagă ce zic eu aici. Deci:

1. Dacă Dumnezeu e omniprezent, de ce aveţi convingerea că vă poate auzi numai într-un areal, clar definit de patru pereţi, numit biserică, sau altar, sau mai ştiu eu ce? Mie îmi pare că vă adresaţi unui alt Dumnezeu. Unul cu gusturi cam laice, dacă voi consideraţi că e pasionat de vile somptuoase cu turle şi are o plăcere deosebită de a locui numai în ele.

   Nu credeţi că pentru Creator, Universul, prin varietatea şi vastitatea sa, e mult mai somptuos şi interesant decît un “cavou” cu patru pereţi pictaţi? Şi că e mult mai probabil ca lui Dumnezeu să-i placă a-şi petrece timpul într-un spaţiu infinit, decît într-unul limitat? Că Îl veneraţi în biserici, e una. Asta nu înseamnă că Îl şi găsiţi acolo. Să mai zic că fiecare individ e propriul său altar unde Îl poate găsi pe Dumnezeu în permanenţă? Nţ! Deja o dăm în greucenisme

2. Dacă Dumnezeu ştie tot ce facem “cu fapta, cu ochiul şi cu gîndul” pentru ce avem nevoie de crucifixe, icoane, simboluri, toteme şi alte prostii d-astea pe care să le afişăm şi să le venerăm? Că Dumnezeu în nici un caz nu are nevoie de ele pentru a şti dacă suntem credincioşi sau nu. El oricum ştie şi nu poate fi păcălit cu reprezentaţii ieftine. Doar ne citeşte şi gîndurile, nu? Voi aţi zis-o şi o susţineţi.

   Şi atunci, pentru ce parada asta a obiectelor de “cult”, în afară de motivaţia unui biznis cinstit? Pentru confort psihic? Păi dacă numai pentru asta, atunci, iertat să-mi fie, dar nu sunteţi decît nişte farisei care, în realitate, nu daţi doi bani pe ce crede Dumnezeu despre voi, ci vă interesează doar ce vă închipuiţi voi că El crede despre voi. Şi dacă în închipuirile voastre vă vedeţi cu aripi de îngeri, deja vă consideraţi cu loc rezervat de-a dreapta Tatălui Ceresc. Nu uitaţi centura de siguranţă! S-ar putea s-aveţi nevoie

Cuvintele… Uneori am sezaţia tot mai acută că ne-au fost date nu pentru a ne ajuta, ci pentru a ne împiedica. Că menirea noastră nu e aceea de a inventa mereu altele şi altele, tot mai sofisticate, ci, pur şi simplu, aceea de a scăpa de ele. Ditch the fucking words! Dar nu, nouă ne place să ne pierdem printre ele, să ne ascundem după ele, lîngă ele, sub ele… Le-am transformat din simple unelte de transmitere a informaţiei, în unelte de mascare şi criptare a informaţiei. Cît de stupid poate fi: să foloseşti multe cuvinte şi tone de energie ca să nu spui nimic. Sau să nu se înţeleagă ce spui. Sau să laşi loc de… interpretări. Sunt convins că fiecare a avut cel puţin un moment în viaţa sa, cînd, într-o comunicare cu cineva, n-aţi reuşit să vă înţelegeţi după mult timp pierdut, multă energie cheltuită şi multe cuvinte risipite. Şi că, apoi, totul s-a clarificat într-o secundă după un scurt schimb de priviri. De ce nu v-au ajutat cuvintele? Pentru că fenomenul comunicării se poate desfăşura şi pe alte canale. Creierul vostru, spiritul, sufletul, cum vreţi să-i ziceţi, a simţit asta şi a deschis canalul alternativ. Numai că ni se întîmplă doar în situaţii de urgenţă.

Măcar de le-am face simple cuvintele. Dar, nuuu! E mai simplu să spui “cînd silueta ta diafană mi-a trecut ravisant prin faţa ochilor am simţit o plutire nepămîntească născîndu-se în fiinţa mea şi lumea interioară mi s-a prăbuşit la picioarele tale” decît “eşti frumoasă şi sunt îndrăgostit de tine”, aşa-i? O să ziceţi că prima variantă e mai romantică şi poetică. Băi, dar femeia aia nu trebuie să ştie şi ea de la ce porneşte romantismul şi poezia? Dă-i informaţia întîi, la naiba! Sau voi instalaţi programe pe calculator fără a avea sistem de operare?

Pierduţi printre cuvinte, ăştia suntem. Asta sunt şi eu acum, cînd scriu rîndurile astea. Vomit cuvinte într-o ordine calculată şi se cheamă că sunt “cult”. Şi pun pariu că n-aţi înţeles nimic, fiindcă e informaţie criptată. Dar dacă am face un schimb de priviri sunt sigur că aţi înţelege.

Cum bine zic băieţii de la Pink Floyd mai jos. We just can’t win! Mda, iar sunt în perioadă cînd ascult rock psihedelic. Şi băieţii “roz” sunt cei mai tari. Chiar dacă şi ei se pierd printre cuvinte…

Este că dacă cineva te-ar numi bacterie nenorocită ai avea un impuls altruist de a-i face operaţie estetică cu pumnul? Mai gîndeşte-te odată. Şi puţin respect! Ai vrea tu să fii bacterie!

Cică nişte bacterii au trăit 533 de zile în spaţiul cosmic. 533 de zile!!! În spaţiul cosmic!!! Nu-i al dracu’ de ironic? Noi ne căcăm să trăim într-o lume care are un echilibru fragil cu care jucăm ping-pong şi dăm colţul dacă n-avem 5 minute aer. Iar alea au trăit aproape 1 an jumate într-un mediu fără atmosferă (deşi au fost aduse de pe Pămînt), plin de radiaţii şi cu temperaturi mult sub zero. Trebuie să recunoaşteţi că Universul (Dumnezeu pentru unii) are simţul umorului şi al ironiei! O să ziceţi că alea nu sunt inteligente, nu sunt organisme complexe. Aşa, şi? Fă un experiment: du-te la plajă vara cînd eşti la mare, pe la ora 12, şi stai vreo oră, aşa. Ai să simţi cam 0,5% din viteza cu care s-ar simplifica organismele noastre complexe dacă s-ar sparge “ochelarii de soare” pe care îi poartă planeta.

Deci nişte organisme de pe Pămînt au trăit 1 an jumate în spaţiul cosmic. Nu ştiu cîţi realizaţi dimensiunea a ceea ce înseamnă asta şi cît de efemeri suntem. Băi, deci alea or să existe şi cînd noi vom fi fost demult praf de stele. Iar la dimensiuni universale, noi suntem deja dispăruţi.

Un lucru e clar: dacă pe lumea asta n-ar fi existat femei şi ideea de iubire, demult m-aş fi gîndit să fac o operaţie de schimbare de… specie

Dacă o înjuri, eşti porc. Dacă n-o înjuri, eşti bleg.
Dacă o loveşti, eşti violent. Dacă n-o loveşti, eşti nepăsător.
Dacă te impui, eşti tiran. Dacă nu te impui, eşti cîrpă.
Dacă n-o ajuţi, eşti nesimţit. Dacă o ajuţi, eşti nepriceput.
Dacă faci sex cînd nu vrea ea, eşti prea insistent. Dacă faci sex cînd vrea ea, eşti prea disponibil.
Dacă n-o săruţi cînd intri pe uşă, eşti lipsit de romantism. Dacă o săruţi cînd intră pe uşă, eşti efeminat.
Dacă n-o consolezi cînd plînge, eşti insensibil. Dacă o consolezi, eşti fals.
Dacă eşti ferm, eşti prea dur. Dacă nu eşti, eşti prea sensibil.
Dacă eşti prost, eşti bun. Dacă eşti bun, eşti prost.

O ştiţi?