Saturnianul

Archive for the ‘Veni, vidi, legi …dixit!’ Category

Most people are so ungrateful to be alive. Not anymore! (Jigsaw)

Am revăzut azi-noapte Saw. Primul. Originalul. Unicul. Îmi pare rău pentru fanii seriei, dar primul film nu se poate compara cu celelalte patru care i-au urmat. Le bate la poponeţ. Poate doar Saw V se apropie un pic de valoarea primului. Filmele care i-au urmat lui Saw ies în evidenţă printr-un singur lucru comun: sunt mult mai sîngeroase şi imaginează diverse dispozitive de tortură. Şi cam atît! Firul epic şi logic se pierde undeva pe drum, latura de thriller psihologic e sublimă dar lipseşte cu desăvîrşire iar suspansul este pur şi simplu “măcelărit”. Cele patru pelicule care i-au urmat originalului sunt atît de “hăcuite” încît li s-a scurs vlaga din cadre.

Saw în schimb explorează la maxim psihicul uman, emoţiile şi slăbiciunile sale, sondează adînc reacţiile individului, îi testează capacităţile de stăpînire şi raţionament în situaţii limită, aparent fără ieşire, cînd totul devine complicat deşi este atît de simplu. Pe scurt, te ţine în priză de la început pînă la sfîrşit. Te face să te întrebi: ce-aş face eu dacă…? Faptul că majoritatea acţiunii se desfăşoară într-o toaletă insalubră, cu cele două personaje principale legate cu lanţuri în colţuri opuse, induce un soi de claustrofobie psihică şi reuşeste parcă să transpună privitorul dincolo de ecran, să îl facă parte din situaţie.

Pentru cei care au văzut toate filmele din seria Saw: revedeţi-l pe primul. Dacă reuşiţi să fiţi obiectivi şi să nu vă lăsaţi furaţi de “peisaj” veţi înţelege ce am spus mai sus. Pentru cei care n-au văzut nici unul din filme: vizionaţi-l pe primul şi poate reuşiţi să vă opriţi acolo. Prin comparaţie cu acesta, sunt mari şanse să fiţi dezamăgiţi de următoarele. Eu ştiu că am fost şi a trebuit să revăd Saw pentru a-mi reface impresia bună despre acest film. Vizionare plăcută!

PS: Pe 27 martie s-a lansat în SUA horror-ul The Haunting in Connecticut, bazat pe o poveste adevărată. Aştept să ajungă şi în România.

Unul dintre actorii care îmi plac este şi Keanu Reeves. După mine rolurile din filmele SF şi horror îl prind cel mai bine dar sunt subiectiv desigur fiindcă astea sunt genurile de film care îmi plac mie cel mai mult Totuşi… deşi nu sunt un amator de filme romantice am putut să văd şi chiar mi-a plăcut mult Sweet November în care Reeves joacă. Sigur este un film cu subiect profund şi diferit de majoritatea filmelor lacrimogene care parcă se tem să iasă din şabloane fie şi un pic.
Read the rest of this entry »

Săptămîna trecută fusei şi eu la tîrgul de carte Kilipirim şi am reuşit marea performanţă să iau o carte (de fapt două, că am mai luat şi Enigma Tunguska) pe coperta căreia să nu scrie Stephen King. E vorba de Cutia cu fantome (Heart-shaped box, titlul original) de Joe Hill, carte apărută la editura Tritonic. Acum… nu se pune faptul că numele real al autorului este Joseph Hillstrom King, nimeni altcineva decît fiul lui Stephen King Nu-i aşa?

Cartea – romanul său de debut – n-am citit-o încă (acum îl citesc pe tăticu’, Dintr-un Buick 8 ) dar am înţeles că “juniorul” a vrut să iasă de sub influenţa notorietăţii tatălui său nu doar prin pseudonim, ci şi prin stilul scriiturii. Voi vedea acum… De obicei, aşchia nu sare departe de trunchi.

Pentru un scurt rezumat al romanului, daţi un click pe poza din dreapta.

Cînd eraţi copii cu siguranţă aţi auzit sau văzut povestea lui Pinocchio, băieţelul cioplit în lemn care visa să devină un băieţel adevărat. Ei bine, vă provoc să vizionaţi povestea unui altfel de Pinocchio, o poveste pentru copii dar mai ales pentru oameni mari.

Filmul în regia lui Steven Spielberg prezintă un viitor îndepărtat unde fiinţele Meca (roboţii) trăiesc printre oameni, fac parte din cotidian. Asemănători cu noi pînă la a simţi chiar şi durerea fizică, inteligenţi, sofisticaţi totuşi le lipseşte ceva pentru a fi desăvîrşiţi: capacitatea de a iubi. Read the rest of this entry »

Pentru fanii operei lui Stephen King, filmul The Mist (Negura), recent lansat şi în cinematografele noastre, este încă o ocazie mult-aşteptată de a vedea prinzînd viaţă roadele imaginaţiei autorului.

Pentru ceilalţi care, întîmplător sau nu, au vizionat sau urmează să vizioneze filmul, acesta ar putea părea “doar un alt motiv de a (re)utiliza tocita temă a religiei şi misticismului”. Problema e că tocmai “redundanţa” acestui aspect al vieţii sociale îi face să o ignore. Şi să uite că în situaţii limită ne agăţăm şi de ultimul licăr de speranţă, chiar dacă acesta nu înseamnă nimic altceva decît paranoia şi resemnare. Read the rest of this entry »