Saturnianul

Sunt adeptul drăgălelilor, alinturilor şi al cuvintelor dulci între partenerii unui cuplu. E frumos, te gîdilă la sufleţel, îţi ridică adrenalina. Dar tot au o limită. Nu spun să dispară, ci că trebuiesc folosite mai cumpătat, să ia un curs logic, firesc. Oricît de bun ar fi ceva, în exces dăunează iar în cazul de faţă riscă să arunce lucrurile în derizoriu. Dacă bagi prea mult dulce în tine fără să-ţi mai laşi pauză măcar de-un pahar cu limonadă rece, fii sigur că ţi se va apleca. Şi cei care ştiu asta, vor avea grijă să nu se întîmple.

Pînă la urmă, trăinicia unei relaţii nu îşi are temelia în dulcegării servite “la kil” oricînd şi oricum (chiar dacă îşi au rolul lor într-un anumit moment), ci în lucruri mult mai importante şi mai profunde. Da, mi s-a întîmplat să mă “crizez” atunci cînd marea s-a liniştit – iar eu eram obişnuit cu ea agitată, să mă “zgîlţîie” pînă la starea de ameţeală – şi să mi se pară că lucrurile nu mai sunt ce-au fost. Mi s-a întîmplat, chiar dacă ştiam clar că orice evoluează, că lucrurile se aşează în matca lor şi că vine un moment cînd te bazezi pe nişte valori acumulate reciproc. Dar am înţeles.

Însă!… Oricît de agitată ar fi marea, oricîte însiropeli s-ar folosi, chestia aia din titlu mie îmi repugnă. Mi se pare un fel de mişto, de ironie, de prostituare sentimentală. Echivalentul verbal al incapabilităţii de a seduce fără să-ţi dai chiloţii jos. Ce naiba e aia “iubi”? Parcă sună a “îmi placi, da’ mă mai gîndesc!” Verbul a iubi e magnific şi înălţător. Transformarea lui în substantiv cu o simplă schimbare de accent îl aruncă în mocirla superficialului, devine apanajul celor lipsiţi de imaginaţie în exprimarea sentimentelor, care au fuşerit capitolul IUBIRE din lecţia vieţii şi acum încearcă să salveze aparenţele.

Zi-i dom’le simplu: “Ce faci iubire?” Sau zi-i pe nume! E numele ei/lui. Dacă îţi place, îţi place de la nume pîn-la unghie. Cînd v-aţi cunoscut i-ai auzit şi numele. Chit că era Marghioala sau Flendurici, atunci ţi s-a părut divin, Cîntarea Cîntărilor ce mai! Acum ce-are, îţi stă-n gît?

Iar dacă nu vrei să foloseşti numele, ok! Dar nu veni cu ursuleţi, cocoşei, iepuraşi, motănei, vrăbiuţe, etc. Sunt drăguţe apelativele astea dar n-au pic de originalitate. Fii naibii original! Inventează cuvinte. Nu copia, inventează! Faceţi-vă un dicţionar propriu de cuvinte şi expresii ştiute şi înţelese numai de voi. Lasă animăluţele acolo unde le e locul, în pădure sau în bătătură. Poţi condimenta vocabularul tandreţurilor cu propriile cuvinte.

Şi fără “iubi”! TE ROG! TE IMPLOR!

10 răspunsuri la ““Ce faci iubi?””