Saturnianul

Aşa cum probabil ştiţi, Biblia este o colecţie de texte, cronici, epistole scrise de indivizi martori (zicem noi) ai evenimentelor evocate în ele. N-am să discut diversele aprecieri şi consideraţiuni vizavi de Biblie. Părerile sunt foarte de variate iar între cele două extreme – fanatism şi scepticism – se îngrămădesc o mulţime de mixturi ideatice. Nedumerirea mea e ce face cartea aceasta să fie sfîntă? Cine a decis asta şi de ce? Pentru că în ea sunt multe evenimente nu doar laice, ci unele care sunt dezavuate, condamnate chiar şi de lumea laică.

Fratricid, crimă

Şi Cain a vorbit fratelui său Abel. Şi pe cînd erau la cîmp, Cain s-a ridicat împotriva fratelui său Abel şi l-a omorît. (Geneza, 4:8)

Incest

Şi Cain a cunoscut-o pe soţia sa; ea a rămas însărcinată şi a născut pe Enoh. (Geneza, 4:17)

Care soţie? Singura femeie era Eva, mama sa. Textul este evaziv aici. Dacă nu este vorba de o altă femeie misterioasă (despre care nu se spune cum şi de unde a apărut), atunci avem de-a face cu un incest.

Cea mai mare a zis celei mai tinere: “Tatăl nostru este bătrîn; şi numai este nici un bărbat în ţinutul acesta , ca să intre la noi, după obiceiul întregului pămînt. Vino, să dăm tatălui nostru să bea vin şi să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.” (Geneza, 19:31,32)

Proxenetism, prostituţie

Cînd era aproape să intre în Egipt, [Avram] a zis soţiei sale Sarai: “Iată, ştiu că eşti o femeie frumoasă la faţă. Cînd te vor vedea egiptenii, vor zice: “Aceasta este soţia lui!” Şi pe mine mă vor omorî, iar pe tine te vor lăsa cu viaţă. Spune, te rog, că eşti sora mea, ca să-mi meargă bine din cauza ta şi sufletul meu să trăiască datorită ţie.” Cînd a ajuns Avram în Egipt, egiptenii au văzut că femeia era foarte frumoasă. Prinţii lui faraon au văzut-o şi ei şi au lăudat-o lui faraon; şi femeia a fost adusă în casa lui faraon. Pe Avram l-a primit bine, din cauza ei; şi Avram a căpătat oi, boi, măgari, robi şi roabe, măgăriţe şi cămile. (Geneza, 12:11-16)

Homosexualism, viol

Au chemat pe Lot şi i-au zis: “Unde sunt oamenii care au intrat la tine în noaptea aceasta? Scoate-i afară la noi, ca să ne împreunăm cu ei.” [...] Iată am două fiice care nu ştiu de bărbat; am să vi le aduc afară şi le veţi face ce vă va plăcea. (Geneza, 19:5,8)

Măceluri

Cetatea să fie dată în întregime Domnului spre nimicire, ea şi tot ce se află în ea. (Iosua, 6:17)

Exemplele ar putea continua cu misoginism, intoleranţă, ura între membrii familiei pe care le găsiţi tot în Iosua. Dar mă opresc aici, pentru că e mai mult decît suficient. Faptele de mai sus sunt lucruri pe care societatea actuală le condamnă penal şi/sau moral. Şi sunt doar cîteva exemple. Cîţi dintre voi aţi fi de acord cu toate acestea?

Puteţi să le ziceţi situaţii extreme, disperate în care protagoniştii au fost forţaţi de împrejurări să se comporte imoral (presupunînd că moralitatea exista ca şi concept atunci, deşi mă îndoiesc). De acord! Totuşi Biblia este cartea de căpătîi a două religii majore şi un exemplu de moralitate, smerenie. Aşadar, mai întreb încă o dată: cît de sfîntă e “Sfînta” Scriptură?

20 răspunsuri la “Cît de sfîntă e “Sfînta” Scriptură?”