Saturnianul

Acilea e un soi de leapşă furată de la Rontziki, care a furat-o de la o Copilă, care a furat-o de nu se mai ştie unde, că se fură în bulosfera asta de nu te mai vezi om cu persoană şi bit cu bit. Da’ pentru că îmi plăcu, am zis că măcar atîta lucru să fur şi eu pe lumea asta Aşadar, e o leapşă pasată prin autosugestie

1. Posedez o ciudăţenie cu şosetele la pat. Dorm fără. Nu bre, nu asta e ciudăţenia. Din cîte am înţeles ailaltă e. Dorm fără nu pentru că-i musai să fiu “în rînd cu lumea” care se poartă goală la picioare în aşternut, ci pentru că efectiv simt că-mi iau foc picioarele dacă le am înşosetate, îmi crează stare de agitaţie şi mă zvîrcolesc ca peştele pe uscat. Uneori, chiar le scot afară de sub pătură. Partea cu adevărat ciudată de aici începe. Patul este singurul loc unde pot sta fără şoseste şi cu picioarele expuse direct aerului nemilos şi muşcător. În rest, sunt o persoană cu mare sensibilitate la picioare şi port mereu ceva pînă tîrziu în iunie-iulie. Chiar şi atunci nu stau pentru multă vreme fără şosete. Sandale nu port decît dacă sunt peste 35 de grade afară şi niciodată fără şosete. Da, ştiu, cică moda zice că nu dă bine să porţi sandale cu şosete. Who cares! Mie-mi îngheaţă mergătoarele şi la plus 40 de grade

2. Contactul fizic cu bărbaţii este limitat la strîngere de mînă. Orice alt fel de apropiere fizică îmi crează disconfort şi pot avea reacţii imprevizibile. Îmbrăţişare doar cu foarte rare excepţii. Trebuie să fie o persoană foarte apropiată şi să o cunosc de suficient de mult timp. Ştiu o să ziceţi că-s un pic… homofob^* şi aveţi dreptate De altfel, îmbrăţişarea o practic foarte rar şi în ce priveşte partea feminină. O consider un gest mai intim chiar decît sărutul. Ca şi în primul caz, trebuie să consider persoana foarte apropiată sufleteşte în primul rînd.

3. Cred că sufăr de fenomenul jetlag. Nu, n-am călătorit cu avionul prin mai multe fusuri orare. Şi totuşi, se pare că ritmul biologic al organismului meu nu este acordat pe fusul orar al României. Bunăoară la momentul cînd scriu acest text, în Dallas, Texas este ora 7.00 PM

4. Am un semn din naştere sub forma unui ciorchine de strugure în zona inghinală. Faza interesantă vine abia acum. Mama mi-a povestit că, pe cînd era însărcinată cu mine, a furat un strugure şi l-a ascuns între palme iar mînile şi le-a pus între picioare.

5. La mine se alternează momentele cînd sunt un adevărat Napoleon şi fac mai multe treburi deodată (şi le fac bine ) cu alea în care mi-e atît de lene încît a vegeta reprezintă un efort colosal. Fotosinteză, alea-alea, greu tare Cel mai mult am făcut 3 treburi în acelaşi timp: lucram ceva la calculator, găteam mîncare la bucătărie şi mai ştergeam praful printre picături.

6. Îmi place să miros articolele de îmbrăcăminte noi. Legat de miros, adulmec instinctiv orice fel de mîncare pe care nu l-am mai consumat sau care mi se pare mie suspect. Dacă nu îmi place mirosul unei mîncări, nu o mănînc pentru nimic în lume, poate să mi se zică că e cea mai gustoasă de pe planetă.

7. Memoria recentă e cam defectuoasă. Uit lucruri pe care le-am zis (sau mi s-au zis) sau făcut chiar şi în urmă cu 15 minute. De-asta prietenii apropiaţi ştiu că atunci cînd îmi zic sau mă roagă ceva, trebuie să se ţină de capul meu. Chiar eu le zic să mă mai bîrîie la creier. De obicei notez pe agendă, dar mai uit să mă uit unde am scris Se poate simţi prost să-mi tot repete ceva (mai ales că nici nu-mi place să mi se repete un lucru de mai multe ori ) pentru cine nu e pisălog de fel dar se obişnuieşte cu timpul. Pe de altă parte, ţin minte lucruri care le-am spus sau mi s-au spus cu mult, mult timp în urmă, detalii pe care nici persoana care mi le-a spus nu şi le mai aminteşte

8. Nu suport fularul la gît, cravatele, cămăşile încheiate pînă la ultimul nasture. Îmi dau senzaţia de sufocare, parcă m-ar strînge cineva de gît. Dacă situaţia o cere musai, îmi pun cravată dar mă simt extrem de inconfortabil şi o lepăd imediat ce se poate. Nu suport puloverele sau veste le de lînă, pentru că mă “înţeapă”.

9. Vorbesc cu mine însumi. Şi nu doar în gînd Port adevărate dialoguri cu voce tare, unele foarte aprinse. Mă stimulează. Mai rar, ce-i drept, vorbesc cu florile mele (unele, că şi aici am preferinţe) şi chiar cu anumite părţi din corpul meu atunci cînd mă doare ceva. Ştiţi replica aia din Terminator II, “Talk to the hand!”? La mine se întîmplă literal

Fără nici o aluzie la spitalul cu aceeaşi cifră , mă opresc aici cu ciudăţeniile mele. Nu că s-ar fi terminat. Dar să mai rămînă şi ceva de descoperit. Factorul surpriză, nu?

***
^*Probabil v-a reţinut atenţia cuvîntul “homofob”. Din păcate am fost surprins să nu găsesc termenul “homofobie” nici în DEX, nici în DEI, deşi el există de prin anii ’60 în limba engleză iar la noi cică comunismul a dispărut de vreo 20 de ani. Sau nu l-or fi băgat academicienii noştri în dicţionar pe motivul idiot că ar fi discriminator?!

4 răspunsuri la “Ciudăţenii saturniene”