Saturnianul

Ora 18. Trafic intens. Intersecţia Ştefan cel Mare cu Lizeanu. Tranşee săpate pînă în şina de tramvai a liniei 16. Intersecţie gîtuită pînă aproape de deces. Semafoare cu intermitenţă. Într-un cuvînt, haos.

Doi agenţi de circulaţie dirijează intersecţia. Uimitor, o fac coordonat, nu la întîmplare. Şi ar trebui să fie o circulaţie relativ fluentă. Dar cei doi poliţişti comit greşeala fatală: trăiesc cu impresia că la volanul maşinilor sunt fiinţe inteligente şi cu raţiune, cînd de fapt sunt nişte vite cărora un accident evolutiv le-a permis să pună mîna pe volan. Altfel, nu-mi explic de ce, atunci cînd, deşi văd că intersecţia este dirijată, totuşi se claxonează în cor şi cu demenţă. Efectiv asta a fost imaginea pe care am avut-o: nişte vite care mugesc disperate fiindcă nu sunt capabile să înţeleagă de ce stau pe loc şi au impresia că, de undeva din spate, sunt vînate. Şi ele trebuie să fugă. Şi cineva le ţine pe loc. Şi asta le înnebuneşte.

Românii (şoferii, mai ales) suferă de nevroză patologică şi “mansarda” necesită reparaţii. În ritmul ăsta, se va claca într-un viitor nu foarte îndepărtat. Iar Bucureştiul cam începe să semene cu o mega-Bălăceancă. La nivel naţional nici nu vreau să ma gîndesc, că m-ar apuca groaza. De-asta nici nu mă mai uit la televizor, în special la ştiri. Acolo e demult o lume a nebunilor.

3 răspunsuri la “Constatare”