Saturnianul

…şi trecerea lui.

Am citit undeva (parcă în prezentarea unui supliment alimentar antioxidant) că îmbătrînirea nu este cauzată de trecerea timpului, ci de degradarea celulelor organismului în urma atacului radicalilor liberi. Staţi liniştiţi, nu de suplimente alimentare vreau să vă vorbesc :)) Însă era necesară această introducere pentru că de-aici au pornit frămîntările ce au generat articolul de faţă.

Mintea mea iscoditoare de extraterestru rătăcit pe Terra a început să-şi pună întrebări, să imagineze situaţii. Şi cum nu le putea ţine numai pentru ea, a simţit nevoia să le împărtăşească. Va să zică trecerea timpului n-ar avea nici o legătură cu îmbătrînirea, ci doar reacţiile ce se petrec în laboratorul bio-chimic care este organismul uman. Booon!

Păi hai să ne imaginăm următoarea situaţie. Să zicem că io, Saturnianul, mă duc în delegaţie de serviciu pe… Saturn (unde mă puteam duce altundeva! :D ). Şi stau acolo vreo 4 luni; saturniene. O zi saturniană echivalează cu aproximativ 30 de zile pămîntene. Un calcul simplu arată că după 4 luni petrecute pe Saturn, la întoarcerea pe Pămînt aici vor fi trecut în jur de 10 ani (9,86 mai precis).

Şi acum ipotezele:

1. Arăt la fel de tînăr ca atunci cînd am plecat (pentru mine au trecut doar 4 luni) în timp ce toţi cunoscuţii mei sunt cu 10 ani mai în vîrstă.

Asta e ideea centrală întîlnită în toate filmele care abordează subiectul curgerii (de fapt, percepţiei) diferite a timpului. Şi nu doar în filme, ci şi în cărţile ştiinţifice cu acelaşi subiect.

Păi… Dacă timpul (şi implicit percepţia lui) n-are nici o legătură cu îmbătrînirea biologică, de ce eu arăt la fel de tînăr ca atunci cînd am plecat deşi pe chipurile celorlalţi se văd ăia 10 ani care au trecut?

N-ar fi trebuit să sufăr şi eu aceleaşi degradări celulare pe Saturn, independent de curgerea timpului?

Nu cumva e vorba, totuşi, şi trecerea timpului, adică de modul cum e perceput de organism?

Nu cumva acea degradare celulară este strîns legată şi de perioada de revoluţie a unei planete, de intensitatea cîmpului gravitaţional? Aşadar o problemă care nu implică strict factori bio-chimici?

2. Arăt la fel de tînăr ca atunci cînd am plecat, dar îmbătrînesc rapid cu timpul echivalent care a trecut pe Terra cît am fost plecat.

Această ipoteză n-ar face decît să confirme că îmbătrînirea celulelor este legată de trecerea timpului, perioadă de revoluţie, cîmp gravitaţional. Şi că organismul, odată revenit într-un timp ce curge accelerat celulele s-ar degrada şi ele într-un ritm accelerat încercînd să “recupereze” timpul pierdut.

În concluzie: percepţia timpului, nu atît de către noi ca indivizi, cît de către celulele organismului nostru, contribuie ea la degradarea accelerată sau lentă a acestora? Sau totul nu este decît o variabilă necuantificabilă pe care noi am transforma-o artificial în constantă doar pentru că am avea la dispoziţie factorii de comparaţie “aici” şi “acolo”?

3 răspunsuri la “Despre treaba cu timpul…”