Saturnianul

Ok, în primul rînd fără întrebări de genul “ce-i aia DSLR”? Vă rog să nu mă agasaţi cu măruntele voastre frămîntări în materie de tehnologie primitivă. Dacă vreţi să ştiţi mai multe în această privinţă, asta sper să vă ajute. Eu am o misiune de observare foarte clară şi încă mă perfecţionez în adoptarea gesturilor comportamentale care să mă ajute la integrarea în peisaj prin aderarea la modelele şi ritualurile voastre de socializare. Aşa că n-am timp de banalităţi.

Începutul de an mi-a adus sîmbătă, 9 ianuarie, prima ocazie de a mă “dizolva” printre oameni: o oarecare (iniţial) manifestare numită DSLR TweetMeet pusă la cale de iYli. Ca să fiu sincer nu prea aveam chef să merg dar cum anul acesta mi-am promis să socializez mai mult pentru a mai învăţa ceva din obiceiurile şi comportamentele oamenilor aflaţi la grămadă, am zis că de ce nu! Tot sunt rătăcit prin colţul ăsta de galaxie, pe planetuţa asta şi în ţărişorica asta. În plus, iYli părea să aibă nişte origini mai… nepămîntene şi voiam să cunosc personajul pe viu, fiindcă pînă atunci nu fusese altceva decît rînduri pe un ecran şi un glas la chestiile alea de le ziceţi voi celulare (apropo, cînd evoluaţi şi voi la următorul nivel de comunicare la distanţă?; cum care nivel?!)

A fost o atmosferă foarte plăcută, destinsă iar eu m-am simţit excelent. Iar dacă astfel de cuvinte vin din partea unui extraterestru ca mine, puteţi fi siguri că a fost mişto. Trebuiesc îndeplinite nişte condiţii de atmosferă şi ambient foarte stricte ca să mă simt bine şi în largul meu între 30 de indivizi dintre care cunoşteam numai trei. Mi-a creat acea stare în care am simţit că pot socializa şi cu alţii în afară de cei trei. Şi aşa a fost. Am fost plăcut surprins să constat că există şi indivizi umani deschişi, degajaţi fără scorţoşenii şi autosuficienţe. Oameni care ţin la glume, cu care poţi vorbi fără să li se pară că nu eşti de nasul lor (sau ei de al tău), cărora poţi să le spui părerea ta despre ceva fără să se simtă ofensaţi că ai vrut să le dai lecţii LOR, care le ştiu pe toate.

Sigur, nu am putut socializa cu toţi (nici măcar cu majoritatea). E o chestie energofagă, obositoare pentru mine încă, dar probabil că în timp mă voi acomoda. În plus, sunt destul de selectiv la un nivel dincolo de aparenţe: dacă simpla prezenţă a unei persoane şi primele priviri, cuvinte schimbate cu ea nu-mi creează o stare de confort, prefer să evit. E ceva la un nivel mult prea subtil ca să-l pot descrie, dar ştiu că unii veţi înţelege ce vreau să spun.

Gazda a fost la înălţime şi, fiind prima oară, eu zic că n-are ce să-şi reproşeze. Dar perfecţioniştii vor avea întotdeauna ce să-şi reproşeze fiindcă petru ei întotdeauna “se poate şi mai bine”. Iar o parte (dacă nu cea mai mare parte) din atmosfera unei întîlniri o face gazda. Apoi cei prezenţi.

Dar destul cu analizele şi rapoartele, să pun şi nişte poze. Făcute cu tehnologia voastră primitivă

Locaţia

Gazda

Invitaţi speciali

Desfăşurarea de forţe

LE: Alte imagini de la party mai găsiţi aici, aici şi aici.

PS: Trebuie să mă familiarizez şi cu ritualurile sexuale, de împerechere şi curtare la umanoizi. Anybody? O poveste, un exemplu ceva? I’m open!

7 răspunsuri la “DSLR TweetMeet: Raport de extraterestru”