Ecologie extremă
21 Iulie 2009 | 
Lansat de: Călcînd pe cioburile propriului suflet făcut ţăndări, nu mai putea simţi nimic altceva decît durerea provocată de ascuţişurile ce-l crestau infinitezimal dar adînc. Pînă cînd cineva i-a zis că l-ar putea recicla, scăpînd astfel de suferinţă. A luat resturile şi le-a topit în suferinţa-i vulcanică apoi a turnat lava rezultată în forma unei iubiri speciale. Sufletul rezultat era minunat. Suferinţa dispăruse. Dar constată că nu-şi mai aparţinea. A plătit oare prea scump? Sau…
Aterizat în: 
Tags: 13 răspunsuri la “Ecologie extremă”
-
[...] să şi comentez. Sugestia de azi o să o iau în considerare şi promit că revin cu păreri. – Saturnul – stă la umbră pe planeta lui, liniştit, nu se agită… mai dă un semn morse din gând în [...]
Da.Prea scump.
.-= Child´s last blog ..Back to the…blog =-.
Sufletul rezultat era minunat pentru ca asa era dintotdeauna, doar el nu mai putea vedea si simti asta, probabil pentru o vreme…
A platit scump…ar fi putut avea si sufletul minunat si iubirea speciala…
.-= rontziki´s last blog ..La fille sur le pont =-.
poate ca da …
.-= hime´s last blog ..Solar impulse – primul avion care este alimentat de energia solara =-.
e atat de dificil sa spui da sau nu, ca nu stiu cum sa scriu. Daca decizia de topire si turnare a fost luata, asta inseamna ca a fost o decizie gandita. Daca decizia a fost buna, atunci pretul este….nu este (aci vb de sulfet si nu de ceapa la legatura)
Daca decizia nu a fost buna, acest esec trebuie asumat.
Indiferent ca raspunsul e da ori nu, in materie de suflet, binili invinge
ce tot iti bati capu? sunt constient ca e greu.
.-= cdmitroi´s last blog ..img_6860.jpg =-.
Poate dacă ar încerca să recicleze sufletul încă o dată…
Poate că asta urmează după “sau”. Cine ştie, poate a doua oară iese cum a zis @Rontziki: şi-şi.
Vreau ca binili să învingă
@Child, @Rontziki, @hime: Există acel “sau”. Şi pînă nu ştie ce urmează după el, totul e posibil
Eu raman la parerea mea
Acel “sau” nu poate da decat o concluzie temporara 
mistique a pus punctul pe i mai jos si sunt perfect de acord, asta era si ideea mea…nu reciclezi sufletul si nu topesti suferinta, lasi sufletul minunat, asa brazdat de cicatrici, chiar prin asta cu atat mai minunat, si sadesti o noua iubire
Lasa-l brazdat de cicatrici. Asa nu ai facut decat sa-l ascunzi sub o masca care-l strange!
De acord cu cicatricile, întotdeauna am spus că ele pot înnobila
Eu spun despre suflet că se regenerează iar şi iar, reciclat sună cam dur 
Odată luată decizia, odată făcută alegerea, e de preferat să nu mai existe întrebări dacă a fost bine sau nu. Viaţa e în prezent şi în viitor, trecutul e mai sănătos de lăsat unde e. În plus, normal că nu te mai regăseşti după o alegere de genul acesta, că eşti deja alt om, ai mai evoluat, ai mai acumulat. Dar acceptarea noului om, ca pe o regăsire, e genială 
.-= LiaLia´s last blog ..Despre trenduri mai noi şi mai vechi =-.
@Rontziki, @mistique: Niciodată n-am crezut că un suflet poate fi reciclat, cu atît mai puţin schimbat. De fapt, e ceva imposibil. Dar eram curios, cît de frumos ar putea fi un suflet cu cicatrici pe el. Aşa cum sunt destui cei care strîmbă din nas la un trup cu cicatrici, cu siguranţă sunt şi dintr-aceia care strîmbă din nas şi la un suflet cu cicatrici.
Însă o întrebare rămîne: dacă poţi accepta un trup cu cicatrici pentru că vezi sufletul frumos care sălăşluieşte în el, ce te poate face să accepţi un suflet cu cicatrici? În prima situaţie, motivaţia e sufletul. Dar în a doua situaţie, cînd sufletul e aşa, care mai e motivaţia?
Imi place sa cred ca un suflet cu cicatrici care si-a pastrat totusi esenta, e o motivatie cel putin la fel de buna ca un suflet fara cicatrici…deci raspunsul la intrebarea ta este : tot sufletul
In concluzie raspunsul la orice este: sufletul
.-= rontziki´s last blog ..Relatiile in deriva =-.
Un suflet cu cicatrici poarta in el multe povesti, pastreaza multe arome si percepe altfel valoarea… este un mic univers. O simpla motivatie ar fi… bucuria descoperirii…
eu,nu am ce sa mai complectez in ultimul comentariu dat de rontziki,am exact aceeasi parere.dar totusi sa nu uitam ca cicatricele din sufletul cuiva,pot fi vindecate numai de el insusi,si o vindecare mai rapida va avea daca are puterea sa fie deschis ca celalalt sa-i poata fi aproape.cicatricele nu pot ramane vesnic intr-un suflet,ele trebuie vindecate caci altfel dragostea nu poate fi lasata sa se elibereze din sufletul tau,si ea odata eliberata poate aduce fericire multor oameni si tie.