Saturnianul

Într-o postare de acum două luni spuneam că pentru mine există o distincţie între fiinţă şi corpul fizic. Tot atunci promiteam că voi detalia aspectul aceasta cu altă ocazie. Iată că ocazia aceea s-a ivit în sfîrşit

Probabil unora dintre voi nu vă este prea clar ce deosebire poate fi între fiinţă şi corp. Ce distincţie s-ar putea face între cele două? Şi de ce? Atunci cînd spunem fiinţă umană la ce vă gîndiţi cei mai mulţi dintre voi? Probabil la acel trup, la acea formă de viaţă care se află sau nu în faţa voastră şi pe care o puteţi recunoaşte după acele caracteristici fiziologice distincte.

Pentru mine însă, fiinţa reprezintă un tot unitar, simbioza trup-suflet. Este omul total! Mă pot îndrăgosti de un suflet, de manifestarea lui, de ceea ce-mi transmite, chiar dacă nu îi văd trupul. Însă nicicum nu mă pot îndrăgosti de un trup dacă sufletul pe care îl poartă în el nu este frumos, ori nu vibrează, măcar în parte, pe aceeaşi frecvenţă cu al meu. Dacă iubesc sufletul, atunci trupul poate deveni cu uşurinţă receptorul care să preia, la nivel senzorial, tactil, vibraţiile sufletului.

Un simplu corp îl pot admira, îl pot folosi ca pe o unealtă a plăcerii, pot avea fantezii cu el. Dar nu îl voi putea niciodată iubi cu adevărat fără acea esenţă care să vibreze astfel încît să interfereze cu vibraţiile propriei esenţe. Simţi cu adevărat profunzimea orgasmului trupesc numai după ce acesta se va fi consumat intrinsec.

Numai atunci cînd ceea ce iubeşti transcende finitatea şi limitele materiei, te poţi desfăta suprem, extatic, strîngînd în braţe şi dezmierdînd trupul. Fiindcă atunci cînd îl săruţi, nu simţi doar freamătul său, ci şi vibraţia esenţei care îl animă.

Niciodată unui trup fremătînd de esenţă nu îi va fi pe plac trupul ale cărui senzaţii s-ar opri la graniţa materialului. Căci profunzimea şi complexitatea sunt minunate dar dure şi nu suportă jumătăţi de măsură.

3 răspunsuri la “Fiinţă şi corp”