Saturnianul

Fix acum 18 luni mi se tăiau picioarele la propriu, adică sufeream o dublă fractură la rotule. Din tot calvarul care a urmat mi-a rămas în minte o singură chestie memorabilă pe care nu o voi uita niciodată şi, probabil, nici colectivul de medici care au venit la vizită în dimineaţa de după operaţie.

Eu, întins în pat, cu oasele fărîmate (dar reparate) şi cu atele gipsate la picioare, las jos cartea pe care o citeam în momentul în care intră medicii la vizită. Profesorul Firică vede cartea şi exclamă: “Dumnezeule, cum poţi să citeşti aşa ceva în situaţia ta! Uitaţi şi voi ce citeşte!” Şi se porneşte un rîs general cu mine în frunte, haz de necaz. Ce carte citeam? O mînă de oase. De Stephen King.

3 răspunsuri la “Fracturi… de amintiri”