Gramatică
24 Iulie 2009 | 
Lansat de: Fusese un extemporal de gramatică simplu. I se cerea să conjuge verbul “a muri” la perfectul compus. Deci totul trebuia să fie compus dar, mai ales, perfect. Aşa că recită sigur pe el:
Eu am murit
Ea a murit
Noi n-am murit
Profesorul îl privi o vreme întrebător apoi spuse:
- E o greşeală de conjugare. În primul rînd lipsesc nişte persoane de la fiecare număr. Dar, cel mai important, e o neconcordanţă logică. Dacă “Eu” a murit şi “Ea” a murit, “Noi” de ce n-a murit? Compus este, dar nu-i perfect.
- Ba e perfect. “Eu” şi “Ea” n-au murit, trăiesc în “Noi”. Doar că “Voi” şi “Ei/Ele” sunt atît de preocupaţi de plural încît nu mai văd singularul. Pentru aceştia nu mai există decît “Noi”, ca şi cum pluralul n-ar fi rezultatul a două singularităţi, ci o entitate care le-a consumat.
Aterizat în: 
Tags: 
mi se pare mie sau conjugi “a suferi”?
E vorba chiar de verbul “a muri” doar că nu în sensul biologic dacă asta era întrebarea. Suferinţa e ceva cu care-s obişnuit de multă vreme, prea mari surprize nu-mi mai poate aduce pe nici un plan. De-asta nici n-am conjugat-o. Moartea însă, da. Se poate “muri” într-o grămadă de feluri fără a fi necesară dispariţia fizică.
ce ideee geniala ai avut! Conjugarea verbului ” a muri” insa nu exista!
Noi nu murim niciodata!
Sufleteste traim vesnic, asa incat am putea zice corect: eu nu am murit, tu nu ai murit, … noi nu murim niciodata!
Mi-a placut!
Felicitari!
.-= Orianda´s last blog ..Eu cred =-.
Sufleteşte trăim veşnic, da. Dar din păcate există multe feluri de a muri în viaţa asta, în afară de cel fizic.
Mulţumesc pentru felicitări, dar nu sunt altceva decît nişte cioburi de gînd exact aşa cum mi-au venit şi puse laolaltă într-o înşiruire ce se vrea coerentă
Ha?
da…ma fac si eu ca am inteles raspunsul aluia si zic: ce tare 
Oricum,sunt paralela cu gramatica…
.-= Child´s last blog ..Leapsa muzicala =-.
Copilă, bine măcar că te faci, tot e ceva
Nu cred că eşti paralelă cu gramatica. Cred doar că gramatica asta saturniană a mea e ceva mai ciudată şi greu de priceput 
sunt multe modalitati prin care putem muri! Ai dreptate!
)
Si tot imi placi!
Atunci nu pot decît să mă bucur, dacă tot îţi plac
da,am observat si eu in anumiti oameni tendinta de a construi o imagine a acestui “noi”,de fapt ei incearca sa construiasca o relatie,dar pt constructia unei relatii e nevoie de iubire,si iubirea se gaseste undeva profund in fiecare,asa ca automat iubirea iti readuce privirea in tine si in celalalt;unde in alta parte ai putea gasii iubirea?
Iubire fără relaţie cred că poate exista dar relaţie fără iubire este imposibil. Sau este posibil, dar atunci aceea nu se mai numeşte relaţie, ci compromis. Iar iubirea, înainte de a o simţi în celălalt, trebuie să o simţi în tine.