Iubiţi şi cîinii vagabonzi!
18 Mai 2010 | 
Lansat de: Dar faceţi-o pe bune, nu vă mai prefaceţi! Asumaţi-vă responsabilitatea în totalitate cei care doriţi şi vreţi să o faceţi!
A arunca nişte resturi de mîncare şi a-i da un castron cu apă unui cîine aciuat pe stradă sau pe lîngă bloc şi apoi a spune din confortul casei tale – în care NU l-ai inclus şi pe el ca să nu lase păr şi să nu ai miros de animal – că e al tău şi eşti iubitor de animale nu reprezintă altceva decît IPOCRIZIE.
A ţine 30-40 de pisici într-un apartament de bloc, claie peste grămadă, într-o mizerie de nedescris nu se cheamă că eşti iubitor de animale, ci doar că ai nişte probleme şi frustrări pe care încerci să le depăşeşti folosindu-te de prezenţa acestor animale. De fapt, nu-ţi pasă şi de confortul lor, ci doar de al tău. Iar în ţările civilizate comportamentul intră la categoria infracţiune şi poţi fi acuzat de cruzime împotriva animalelor.
A iubi animalele, nu înseamnă a avea lipsă de respect faţă de oamenii în mijlocul cărora trăieşti atîta vreme cît ei nu fac nici un rău acelor animale, ci doar vor să nu aibă de-a face cu ele. Dacă zici că iubeşti animalele dar eşti incapabil de a simţi emoţii faţă de oameni, te suspectez fie de ipocrizie, fie de probleme comportamentale. Pentru că iubirea veritabilă, acolo unde are teren propice, se manifestă permanent, nu selectiv.
Tema la zi pe segment o reprezintă protestul împotriva eutanasierii cîinilor vagabonzi, căci ei sunt marea problemă. Asociaţiile de profil şi toţi iubitorii de animale (fie ei veritabili sau de paradă) vin cu soluţia sterilizării dar absolut nimeni nu vine cu soluţii ca aceşti cîini sterilizaţi să nu se mai întoarcă în stradă. Logica românească de toată jena (pe principiul “parfumăm rahatul să nu mai pută dar nu-l adunăm de pe stradă”) e cam aşa: îi castrăm pe toţi, le dăm drumul la loc în stradă şi lăsăm natura să rezolve dispariţia lor de acolo. Şi gataaaa! Suntem suflete mari şi dăm pe-afară de iubire!
Eu nu sunt de acord cu eutanasierea lor, dar nici cu aruncarea în stradă după sterilizare. E lipsă de respect faţă concetăţeni şi o simulare a civilizaţiei şi umanului. Înseamnă doar că ne spălăm pe mîini de responsabilitate şi pasăm decizia la Mama Natură. Pentru că e mai simplu aşa, nu? De ce să-i eutanasiem? Mai bine lăsaţi pe stradă, să moară călcaţi de maşini, otrăviţi, schingiuţi, bolnavi etc. Cel puţin să păstrăm aparenţele de oameni cu suflet!
Aterizat în: Amestecate | 
Tags: animale, caini vagabonzi, eutanasie, ipocrizie, iubire, oameni, societate
11 răspunsuri la “Iubiţi şi cîinii vagabonzi!”
-
[...] This post was mentioned on Twitter by Cristian Voiculescu and Alexandrescu Daniela, stefanmanea. stefanmanea said: Iubiţi şi cîinii vagabonzi! http://bit.ly/9xpwL3 via @AddToAny [...]
-
[...] mai ales pe Marie Jeanne o rog să mă lămurească, fiindcă m-a “certat” pentru articolul ăsta unde vorbeam de falşii iubitori de animale şi de asociaţiile de [...]
-
[...] discutia asta de la Saturnianul si raspunsul lui de mai tarziu si mi-am adus aminte de iarna trecuta cand ne chema lumea pe [...]
Asa cum am mai spus si cu alta ocazie eu sunt de acord cu orice solutie (inclusiv eutanasierea) care o sa duca la disparitia cainilor de pe strazi si in special din parcuri.
.-= Lutyk´s last blog ..Expert contabil =-.
Off topic: blogul meu de ce nu apare in blogroll la LBD?
.-= Lutyk´s last blog ..Expert contabil =-.
Acum apare. Era pe vremea cînd nu intrasei în ligă, apoi eu am intrat tot mai rar pe blog şi am uitat
Dar s-a rezolvat 
Nici eu nu sunt de acord cu eutanasierea lor. Sau cu aruncarea in strada dupa sterilizare. Si atunci? Nu oricine isi permite sau isi doreste sa adopte un caine. Mai ales ca cei mai multi locuiesc in apartamente de bloc, si nu sunt fericitii posesori ai unor case si curtii aferente.
Nici adposturile nu stiu daca ar putea constitui solutia. Si ma refer la adaposturi curate, ingrijite, dotate cu spatii largi si oameni iubitori de patrupede. Dar…de cate adaposturi e nevoie? Cine si-ar asuma asta?
Soluţia zic eu că o reprezintă marile asociaţii de protecţie a animalelor care ştiu să facă gălăgie cînd e vorba de eutanasiere dar nimic concret nici măcar în ce priveşte sterilizările d-apăi asumarea responsabilităţii privind adăpostirea cîinilor. Ştii ce a declarat la radio acum vreo 2 săptămîni un director de la Vier Pfoten, una din principalele asociaţii care protestează şi care primeşte fonduri de zeci de mii de euro de afară (inclusiv de la Brigitte Bardot)? Că nu e responsabilitatea lor să îi şi îngrijească. În ţările civilizate, grija animalelor fără stăpîn, abuzate, rănite etc. este exclusiv a asociaţiilor de protecţie iar banii vin numai din fonduri private şi din donaţii. Banii publici nu au nici o treabă cu asta.
E problema de atitudine Lorelei. Asociaţii ca cea de mai sus ştiu să facă paradă de imagine. Dar de fapt, nu le pasă! Mie unul mi-e silă de ipocriţi d-ăştia.
Cand ne-am cunoscut acum trei sau patru ani la un Craciun al bloggerilor am ramas cu impresia ca esti un tip foarte ok si mi-ar parea rau sa o schimb acum. Ca membra a unei asociatii de protectie trebuie doar sa iti spun ca vorbesti in necunostinta de cauza, ca suntem pana la ora actuala singruii care rezolva partial aceasta problema si care sunt implicati in rezolvarea ei definitiva: asta cu banii nostri de-acasa, statul nu ne ajuta cu absolut nimic, dimpotriva.
Mi-ar placea ca opiniile sa fie documentate, e usor sa arunci cuvinte cand nu esti cel care isi dedica fiecare farama de timp liber sterilizatului si plasarii spre adoptie.
Numai bine!
Marie Jeanne, fiecare este liber să aibă ce impresie vrea. Articolul meu nu avea ca ţintă persoanele asemenea ţie. Ci indivizii care după un os aruncat şi un castron cu apă se cred mari iubitori de animale. Şi asociaţiile mari, cu bani mulţi în conturi care, deşi dispun de fonduri, nu se şi implică pe măsură. Cunosc, de exemplu, activitatea fetelor de la GIA (nu ştiu dacă şi tu eşti printre ele) care fac ce fac mai mult din banii lor şi cu ajutor de la voluntari. Am tot respectul pentru ele şi oamenii de acolo. Însă, aşa cum îi spuneam şi lui Lorelei în comentariu, nu pot să uit aroganţa unui mai-mare de la Vier Pfoten care a spus, intervievat fiind la radio, că “nu este treaba asociaţiilor să aibă grijă de cîini”. Iar Vier Pfoten este una din asociaţiile care primeşte bani mulţi de afară. Cînd cineva de la o astfel de asociaţie, care îşi spune de protecţie a animalelor, face o asemenea declaraţie, nu poate decît să-ţi lase un gust amar. Despre aceste ipocrizii vorbeam.
Tu te-ai simţit jenată de ce am spus pentru că eşti direct implicată. Eu nu sunt şi nici nu voi fi implicat (decît doar prin mici donaţii financiare) pentru că îmi cunosc limitele şi ştiu ce pot să fac şi ce nu. Dar m-aş bucura să văd că cei care vă implicaţi cu sufletul şi ştiţi ce înseamnă, să le bateţi obrazul (aveţi tot dreptul să o faceţi) unora care doar pretind că se implică. Fiindcă dintre cei care nu se implică şi cei care se prefac că se implică, cei din urmă mă deranjează mai mult.
Şi ţie îţi doresc numai bine!
Da, sunt de la GIA.
marie jeanne´s last [type] ..In povesti