Saturnianul

NOTĂ: Textul este un preambul la ceea ce va fi viitorul meu testament real, legalizat şi parafat.

În primul rînd că eu n-o să mor, o să mă înalţ (ca toţi ceilalţi; mai puţin ăia care îs deja morţi demult deşi ei încă îşi mişcă ciolanele prin lume). Nu, nu ca în glumele alea penibile de vi le arată în filme sau desene animate pe la teve, cu un Iisus translucid care pluteşte la cîţiva metri în aer. Ci e vorba de trecerea pe un alt plan evolutiv, reîntoarcerea la energia cosmică. Nu ştiu dacă o să fiu energia următoarei comete ori meteorit care va lovi Terra dar dacă o să fie aşa, promit să anunţ ca să mă poată devia americanii cu o rachetă nucleară.

Eu am o viziune diferită de cea general acceptată asupra fenomenului denumit “moarte”, aşa că atunci cînd o fi să-mi dau ultima suflare la funeraliile mele vreau să fie aşa:

• În primul rînd fără funeralii! Nimic nu mi se pare mai grotesc decît procesiunea aia penibilă şi mercantilă de “pomenire a mortului”. Dacă cineva va vrea să-mi respecte memoria cu adevărat va avea grijă să nu fiu înjurat cu o procesiune funerară. Mulţumesc anticipat;
• Fără coşciug, cavou, cruce de lemn/plastic/piatră/marmură şi alte “gadgeturi” d-astea plictisitoare şi inutile. Nici n-o să fie nevoie, de altfel, fiindcă eu voi fi incinerat. Iar dacă vreţi să respectaţi musai tradiţia, nişte bileţele cu cîteva cuvinte sincere scrise de voi şi puse în urnă vor fi de-ajuns;
• Fără colive, sarmale, cozonaci şi alte alimente standard pentru eveniment “ca să mănînce mortul”. Eu nu mai mănînc nimic, vă garantez. Cel mult o să-mi curgă bale siderale, de poftă cînd o să vă văd pe voi înfulecînd. Da’ nu la mîncarea aia. Ţineţi morţiş să organizaţi o masă întru amintirea “săritului ăla păgîn”? Vă dau eu meniul: ciorbă de fasole boabe cu ceapă sau ardei iute, cartofi prăjiţi cu pastramă de pui la grătar şi salată de legume iar ca desert prăjitură “Negresa” (deja îmi curg nişte bale ne-siderale de-o să-mi sece glanda salivară);
• Nu vreau bocete şi mutre plouate. Nu zic să vă suprimaţi lacrimile din colţul ochilor, mai ales dacă sunt sincere. Dar nu vreau bocetele alea urlate din toţi bojocii. Voi fi fost o persoană discretă şi decentă, aşadar fiţi la fel.
• Ştiu că îmi voi găsi o parteneră de viaţă cu inteligenţă de geniu şi cu spirit evoluat care va pricepe că n-are nici un sens să se tăvălească pe jos rostind maneaua celor veşnice: “Un’te duci tu Bogdaneeeeee!? Cui mă laşi tu Bogdaneeee!?” Fiindcă va şti că o să-i fiu tot timpul alături pînă se va înălţa şi ea. Nu în spectrul vizual, ci în cel senzorial dar îi voi fi alături.
• Fără ţoale de doliu! Vă rog, vă implor să nu purtaţi doliu! Îmbrăcaţi-vă dragii mei aşa cum vă îmbrăcaţi de obicei. Cine va face altfel, fie nu m-a cunoscut cu adevărat, fie nu m-a iubit cu adevărat. Fardaţi-vă, daţi-vă cu ruj, cu rimel, cu ojă, cu parfum, purtaţi bijuterii, mărgele, orice vreţi, vă place şi vă reprezintă. Fiţi voi aşa cum sunteţi zi de zi, îmbrăcaţi-vă ca şi cum aţi fi invitaţi la aniversarea mea. Ceea ce în fapt şi este. Să evoluezi pe un alt plan existenţial reprezintă o aniversare.

  Şi vă mai rog, puneţi muzică, multă muzică. Bruce Springsteen, Abba, Eric Clapton.

• Fără parastase! Gata, m-am dus, m-am înălţat, lăsaţi-mă! O să am altele mai importante şi interesante de făcut decît să halesc. Fie şi cartofi prăjiţi cu pastramă de pui şi prăjitură “Negresa”. Un gînd bun la adresa mea va fi suficient. Energia lui mă va bucura;
• Şi la urmă dar nu în ultimul rînd: fără popă şi slujbă religioasă! Vă implor! Dintotdeauna tînguielile alea mi-au provocat rîsul şi e unul din motivele pentru care evit să merg la înmormîntări. Mi se pare că întinează memoria celui înălţat. Vă asigur că eu şi forţa aceea superioară numită Dumnezeu ştim deja unde o s-ajung, cum o s-ajung, cît îmi va fi iertat şi cît nu. Noi doi comunicăm direct de cînd am apărut în această existenţă.

15 răspunsuri la “La moartea mea: vorbe către cei dragi”