Saturnianul

Mă uit pe blog şi văd că n-am mai scris nimic de fix şaptişpe zile. Bon, planeta e mare, sunt multe de explorat aşa că n-apuc, pe cît de des aş vrea, să mă aflu faţă în faţă cu foaia albă virtuală care aşteaptă nerăbdătoare să o excit cu ceva vorbe de duh iar neuronii mei rămîn pleoştiţi, inhibaţi fiind de goliciunea foii. Şi cică goliciunea ar trebui să excite. Mda! Oricum, mi-am propus să-mi solicit inspiraţiunea şi în alt fel de scrieri decît cele blogheristice.

Pe blog zisei că să scriu numai săptămînal ceva… profund. Şi iaca au trecut şap’şpe zile iar ce vreau să scriu eu acum e mai mult “fund”, nu şi “pro”. Dar tot aşa sunt şi realităţile pe plaiul mioritic (“fund” adică; “pro” mai vedem noi dacă şi cînd). E bine oricum, măcar am parte de ceva virilitate neuronală iar foaia se simte şi ea excitată. Deci, toată lumea-i mulţumită

Plecînd de la titlu, ştiţi că există zicala aia de spune să nu te duci la pomul lăudat cu sacul. Pentru că frumoasa noastră patrie tinde să fie tărîmul originalităţii negative, există situaţia reală căreia i se potriveşte perfect anti-zicala la pomul hulit musai să te duci cu sacul. Care-i pomul hulit poate vă întrebaţi. Pomul hulit e de fapt… doi (or mai fi şi alţii dar la ăştia doi trebuie să mă duc eu cu sacul): administraţia financiară şi casa de sănătate. De ce cu sacul? Pentru că la aceste două instituţii ale statului nu se poate plăti cu cardul la casierie şi trebuie să te duci cu fişicurile de bani după tine. Cînd am întrebat dacă pot plăti cu cardul s-a uitat tanti la mine de parcă aş fi fost de pe altă planetă. De unde o fi ştiut frate că aşa e?!

PS: Neuronii mei rezervaţi blogărelii fură treziţi de o leapşă interesantă a Vulpiţei la care m-a şi invitat. Mă rog, logic ar fi fost să încep cu asta da’ ştiţi că sunt d-ăia care-i gîdili la subsuoară şi ei dau din picior. Cam aşa fu la mine acum, dar vine rîndul ei curînd.

PPS: Iau tot mai în serios ideea să scot afişarea datei postării. Şi-acum cînd mă uit văd cît de sado-masochist am fost trecînd şi ora. Gata, cît de curînd scrierile mele or să devină atemporale.

5 răspunsuri la “La pomul lăudat, cu sacul”