Saturnianul

Vorbeam zilele trecute pe messenger cu o fostă colegă de facultate care locuieşte de cîţiva ani buni în Israel şi o întrebam cum e viaţa pe-acolo, avînd în vedere că a reînceput războiul în Fîşia Gaza. Îmi spunea că s-a obişnuit cu situaţia dar era revoltată că toată presa scrie atunci cînd Israelul bombardează Gaza dar nimeni nu zice nimic atunci cînd Hamas aruncă cu rachete în Israel; că într-o singură zi Hamas a dat cu 80 de bombe pe care ei le aruncă la întîmplare şi pot nimeri oriunde, fiindcă nu au tehnică să ţintească.

Iniţial i-am dat dreptate şi mi se părea justă riposta Israelului, fiindcă presa, mai ales cea de la noi, este ştiut că manipulează informaţiile în aşa fel încît să servească senzaţionalul (ca să nu mai spun că unele ziare urmează o anumită “linie”), adevărul trecînd pe planul doi, iar în cazul unor conflicte au tendinţa de a relata doar versiunea uneia dintre părţi.

Dar… Dar! Am stat şi analizat un pic lucrurile uitîndu-mă la numărul victimelor de-o parte şi de cealaltă a taberelor, încercînd să mă detaşez oarecum de sentimentele anti/pro arabi sau israelieni de care unii sunt mînaţi orbeşte. Situaţia stătea cam aşa după 7 zile de război:

• Hamas – nişte rătăciţi fanatici cu creiere spălate care nu posedă tehnică militară de precizie, aruncă la întîmplare rachete second-hand procurate de la ruşi probabil (ce le-o mai fi rămas şi lor de la ultima conflagraţie mondială, de prin Afganistan, Osetia, Trans(i)nistria etc.) => 4 morţi în tabăra israeliană
• Israel – armată profesionistă, logistică performantă, tehnică militară avansată => 425 de morţi în Gaza, din care 50 sunt copii

“Logic”, veţi spune. “O armată mai bine pregătită şi dotată este mai eficientă, deci produce mai multe victime în tabăra adversă.” Ba nu e logic deloc! E chiar ilogic! Şi vă spun de ce. Israelul a declarat că ţintele sale nu sunt civilii, ci membrii Hamas. Totuşi, majoritatea victimelor sunt civili şi, mai grav, copii.

Ţinînd cont de tehnologia militară de care dispune Israelul, de capacitatea de a atinge cu precizie ţintele stabilite şi coroborînd asta cu numărul victimelor civile, aş putea să bag mîna în foc că Israelul ştie exact ce face iar victimele din Gaza nu sunt deloc colaterale. Este pur şi simplu o demonstraţie de forţă şi nimic mai mult din partea unui stat care deţine tehnologie militară suficient de avansată pentru a rade Gaza de pe suprafaţa pămîntului. Războiul dintre Israel şi Hamas este duelul dintre un pistolar profesionist şi unul amator care mai e şi orb pe deasupra. Un “spectacol” sîngeros, grotesc prin degeabismul său.

O să spuneţi că membrii Hamas sunt nişte nenorociţi care se ascund intenţionat printre civili sperînd că astfel vor scăpa. Şi chiar fac asta! Dar rămîne întrebarea: cît de întemeiată este reacţia disproporţionată (în opinia mea) a unui stat ce deţine putere militară deloc de neglijat şi un serviciu de spionaj de temut (Mossad) şi care bombardează un bloc unde locuiesc zeci de civili nevinovaţi doar pentru că acolo se ascunde şi UN MEMBRU hamas?!

Sunt convins că Israelul, ajutat şi de SUA, ar fi putut trimite nişte operativi sub acoperire să le ia gîtul la hamaşi fără zarvă, distrugeri, morţi şi suferinţă. Dar asta n-ar fi ştiut mulţi, n-ar fi făcut impresie, n-ar fi fost demonstraţie de forţă, spectacol. În plus, războiul, ca întotdeauna, e şi o afacere bună: mănîncă şi militarul israelian o pîine, mănîncă şi fabricanţii de armament o pîine. Echitabil, nu? O afacere de milioane, la propriu şi la figurat.

Încercările diplomatice abia acum încep să apară, timid, din partea statelor europene. Iar aceste încercări diplomatice ar fi trebuit să vină în primul rînd din partea Israelului, ca putere militară mult superioară inamicului său, dacă ar fi dorit cu adevărat linişte pentru cetăţenii săi aşa cum declară ministrul de externe israelian. Trebuie ori să fii idiot, ori să ai nişte interese ascunse pentru a susţine o atitudine despre care şi un copil îşi dă seama că nu va aduce linişte cetăţenilor ţării tale. Este mai mult decît clar că motivaţia oficială reprezintă o mascaradă.

Iar SUA nu mai sunt atît de scandalizate şi grăbite să facă pe jandarmul mondial precum în cazul Kosovo. Nu că mă miră această atitudine. În astfel de situaţii, marea putere mondială se ascunde în spatele diplomaţilor scrobiţi puşi la patru ace şi debitori de vorbe meşteşugite dar goale de conţinut, nedeosebindu-se, astfel, cu nimic de nemernicii Hamas care se ascund cu laşitate în spatele civililor nevinovaţi.

- va urma -

11 răspunsuri la “Lumea de lîngă noi (1)”