Matematica sufletului
13 Iulie 2009 | 
Lansat de: Anca vorbeşte de căutarea unor jumătăţi pe care nu le vom găsi fiindcă nu există, noi nefiind incompleţi ca indivizi. Inventiv, sufletul meu a născocit o teoremă care să umple golul lăsat de jumătăţile inexistente: doi oameni alături unul de celălalt reprezintă doi întregi care împreună formează o integrală. Astfel, diferenţiala factorilor întregi din ecuaţia unei relaţii se transformă, prin integrare, într-un tot unitar cu păstrarea nealterată a proprietăţilor native ale întregilor. Rezultatul are şanse să tindă către plus infinit.
Aterizat în: 
Tags: 
cred ca ma depaseste teoria intregilor si infinitului. Perechea-pereche exista, apropierea sau departarea de ea depinde de faptele noastre, de socotelile noastre.
Pe mine mă depăşeşte algebra în general
Da’ sufletul are matematica lui surprinzătoare. Perechea-pereche există dar nu e o jumătate, e un întreg aşteptînd un factor cu care să formeze integrala 
Dadusi pe post jumatatile-mi…
de la tine jumatatile se vad in lumina diferita , ceea ce e de bine, desigur
Se vede ca ai suflet de saturnian
Zi plina …de parti frumoase ale vietii sa ai
.-= AncaMk´s last blog ..Facere =-.
Dacă-mi place ceva, eu dau pe post
De la mine cam totul se vede diferit, prea diferit pentru mulţi. Mulţam de urare, la fel să ai şi tu ziua. Asta şi toate.
Ce saturniana vorbesti tu acolo?
Cand zici si pe romaneste, sa ma anunti 
Nu suntem incompleti analizati sub multe aspecte, dar nici completi analizati sub altele 
Imi place ideea si ai oaresce dreptate
.-= rontziki´s last blog ..Antidot impotriva noastra =-.
Eh, las’ că te obişnuieşti cu saturniana asta, nu-i aşa grea
Dacă privim la nivel macrouniversal suntem părţile componente ale unui întreg colosal. Din acest punct de vedere, suntem incompleţi fiecare de unul singur.
Dacă privim din punctul de vedere a ceea ce spui tu, cred că te referi la faptul că pentru fiecare există acea/acele persoane care ne completează. Însă nu ştiu dacă asta înseamnă că suntem incompleţi.
ei, hai sa-ti zic si eu un fel de teorema
a cautarii jumatatii:cand ego-ul e dominant simti ca nu esti intreg,asa ca ego-ul tau construieste o imagine in tine pt a complecta acel gol,si cum simti ca acest lucru nu e posibil,formezi o imagine care semnifica jumatatea ta,cand te indragostesti cauti in celalalt jumatatea sufletului tau,care de fapt e o imagine,caci cand iubesti,sufletul tau e intreg,aceea imagine ,va impiedica pe tine si pe celalalt,sa iubiti cu tot sufletul.de ce avem senzatia ca suntem incompleti?caci iubirea ne complecteaza,cu acceptarea ta si a celuilalt,inchipuie-ti un om care nu iubeste,acela te-ar complecta?,nu,ci doar iubirea din el.despre ce zici tu,ca facem parte dintr-un univers,ai dreptate,imi place cum ai scris:”e un întreg aşteptînd un factor cu care să formeze integrala ”
.-= clarisa´s last blog ..DEFINITIA E O LIMITARE? =-.
m-ai dat peste cap…nu am reusit sa stau in pas cu ecuatia ta
! important este ca rezultatul sa fie pozitiv 
.-= hime´s last blog ..Fotografie =-.
Păi este pozitiv! Şi încă ce pozitiv: PLUS INFINIT