Matematica sufletului
13 Iulie 2009 | 
Lansat de: Anca vorbeşte de căutarea unor jumătăţi pe care nu le vom găsi fiindcă nu există, noi nefiind incompleţi ca indivizi. Inventiv, sufletul meu a născocit o teoremă care să umple golul lăsat de jumătăţile inexistente: doi oameni alături unul de celălalt reprezintă doi întregi care împreună formează o integrală. Astfel, diferenţiala factorilor întregi din ecuaţia unei relaţii se transformă, prin integrare, într-un tot unitar cu păstrarea nealterată a proprietăţilor native ale întregilor. Rezultatul are şanse să tindă către plus infinit.
Aterizat în: 
Tags: 
cred ca ma depaseste teoria intregilor si infinitului. Perechea-pereche exista, apropierea sau departarea de ea depinde de faptele noastre, de socotelile noastre.
Pe mine mă depăşeşte algebra în general :)) Da’ sufletul are matematica lui surprinzătoare. Perechea-pereche există dar nu e o jumătate, e un întreg aşteptînd un factor cu care să formeze integrala :D
Dadusi pe post jumatatile-mi…:d
Se vede ca ai suflet de saturnian;) de la tine jumatatile se vad in lumina diferita , ceea ce e de bine, desigur:)
Zi plina …de parti frumoase ale vietii sa ai:)
.-= AncaMk´s last blog ..Facere =-.
Dacă-mi place ceva, eu dau pe post :) De la mine cam totul se vede diferit, prea diferit pentru mulţi. Mulţam de urare, la fel să ai şi tu ziua. Asta şi toate.
Ce saturniana vorbesti tu acolo? :o Cand zici si pe romaneste, sa ma anunti :))
Imi place ideea si ai oaresce dreptate :) Nu suntem incompleti analizati sub multe aspecte, dar nici completi analizati sub altele :)
.-= rontziki´s last blog ..Antidot impotriva noastra =-.
Eh, las’ că te obişnuieşti cu saturniana asta, nu-i aşa grea :D
Dacă privim la nivel macrouniversal suntem părţile componente ale unui întreg colosal. Din acest punct de vedere, suntem incompleţi fiecare de unul singur.
Dacă privim din punctul de vedere a ceea ce spui tu, cred că te referi la faptul că pentru fiecare există acea/acele persoane care ne completează. Însă nu ştiu dacă asta înseamnă că suntem incompleţi.
ei, hai sa-ti zic si eu un fel de teorema
a cautarii jumatatii:cand ego-ul e dominant simti ca nu esti intreg,asa ca ego-ul tau construieste o imagine in tine pt a complecta acel gol,si cum simti ca acest lucru nu e posibil,formezi o imagine care semnifica jumatatea ta,cand te indragostesti cauti in celalalt jumatatea sufletului tau,care de fapt e o imagine,caci cand iubesti,sufletul tau e intreg,aceea imagine ,va impiedica pe tine si pe celalalt,sa iubiti cu tot sufletul.de ce avem senzatia ca suntem incompleti?caci iubirea ne complecteaza,cu acceptarea ta si a celuilalt,inchipuie-ti un om care nu iubeste,acela te-ar complecta?,nu,ci doar iubirea din el.despre ce zici tu,ca facem parte dintr-un univers,ai dreptate,imi place cum ai scris:”e un întreg aşteptînd un factor cu care să formeze integrala ”
.-= clarisa´s last blog ..DEFINITIA E O LIMITARE? =-.
m-ai dat peste cap…nu am reusit sa stau in pas cu ecuatia ta :) ! important este ca rezultatul sa fie pozitiv :))
.-= hime´s last blog ..Fotografie =-.
Păi este pozitiv! Şi încă ce pozitiv: PLUS INFINIT :D