“Negura” care te bagă în ceaţă
Pentru fanii operei lui Stephen King, filmul The Mist (Negura), recent lansat şi în cinematografele noastre, este încă o ocazie mult-aşteptată de a vedea prinzînd viaţă roadele imaginaţiei autorului.
Pentru ceilalţi care, întîmplător sau nu, au vizionat sau urmează să vizioneze filmul, acesta ar putea părea “doar un alt motiv de a (re)utiliza tocita temă a religiei şi misticismului”. Problema e că tocmai “redundanţa” acestui aspect al vieţii sociale îi face să o ignore. Şi să uite că în situaţii limită ne agăţăm şi de ultimul licăr de speranţă, chiar dacă acesta nu înseamnă nimic altceva decît paranoia şi resemnare.
Din clipa în care un orăşel din statul Maine este acoperit de o ceaţă misterioasă, oamenii surprinşi într-un supermarket vor trăi într-o permanentă incertitudine, deconectaţi, inclusiv vizual, de ceea ce se întîmplă dincolo de geamurile magazinului. Ceaţa capătă astfel existenţă duală: cea materială, de afară, şi cea conceptuală, din mintea fiecărui individ.
Lipsa oricărei şanse creează un final dramatic iar coloana sonoră accentuează dramatismul. În clipul de mai jos (9′ 27″) puteţi vedea cu ce fel de creaturi se confruntau şi ce mai ascundea ceaţa… în afară de acele creaturi… :-O
Însă finalul nuvelei (citat mai jos) este cu totul altul şi nu cred că ar fi prins la public în varianta cinematografică. Decideţi voi cum v-ar fi plăcut :D
Scout-ul are destul combustibil pentru a mai merge poate încă vreo 150 de kilometri. Alternativa e de a încerca să alimentăm aici; există o staţie de benzină Exxon în zona de service şi, deşi nu există curent electric, cred că aş putea trage cu furtunul nişte benzină din rezervor. Dar…
Dar înseamnă să ies afară.[...]
Apoi, la capătul benzii de unde medii, tocmai cînd să închid radioul, am crezut că aud, sau am visat că aud, un singur cuvînt.
[...]
Un singur cuvînt.
Numai să-l fi auzit cu adevărat. Numai să-l fi auzit.
Mă duc la culcare acum. Dar mai întîi o să-mi sărut fiul şi îi voi şopti la ureche două cuvinte. Ştiţi, împotriva viselor pe care le-ar putea avea.
Două cuvinte asemănătoare.
Unul este Hartford.
Celălalt este speranţă.



Am vazut azi noapte “The Mist”. Am observat ca ai scris despre el, dar nu am dat click pe “read more” pentru ca nu vroiam sa stiu dinainte despre ce e. :) Cartea nu o citisem oricum.
Ieri mi l-a mai recomandat cineva ca fiind bun.
Dar NIMENI nu mi-a spus sa NU-l vad singura in casa la miezul noptii!!!!! Ticalosilor :P
Mda, azi noapte verificam usa de la intrare ca sa nu-mi intre creaturi in casa :(
Filmul merita vazut, dar ZIUA !!!! Mai ales de catre donsoarele sensibiloase ca mine :))
Vezi? Dacă vedeai clipuleţul pus de mine ai fi ştiut că e un film la care să te uiţi ziua :P Deşi filme ca acesta n-au nici un farmec ziua. Noaptea e tot fun-ul >:)
Trebuia să-l fi văzut la cinema, ca mine. Efect complet şi total :))