Saturnianul

B 71 SOV. Acesta este numărul maşinii, un Renault (Megane, parcă) de culoare neagră din care, prin dreptul localităţii Potigrafu, un specimen, ai cărui neuroni responsabili cu bunul simţ erau lipsă sau decedaţi în front, a aruncat din mers ambalajele rezultate în urma înflulecării a ceva probabil. Neandertalianul era chiar în faţa mea şi mai că nu mi-au ajuns hîrtiile pe parbriz.

Bă ghiolbane, nu puteai să ţii hîrtiile alea cu tine şi să le arunci cînd ajungeai în preajma unui coş de gunoi (dacă ştii ce e ăla)? Şi acasă tot aşa te comporţi? Dacă îţi vine să te caci, îţi dai drumul chiar pe locul unde te afli? Pînă şi animalele caută un locşor ceva mai ferit. Presupun că locuinţa ta arată precum o cocină şi e presărată cu tot felul de gunoaie şi resturi menajere, nu?

Nici nu ştiu unde te-aş trimite să stai. Iniţial voiam să zic în junglă, dar ai murdări-o prin simpla prezenţă acolo. Pentru ăştia ca voi leacul nu e amenda, că vă doare undeva de ea. V-aş duce în pădurea Băneasa să adunaţi deşeurile cu ţepuşa. Asta ar fi marea umilinţă şi ruşine pentru voi: să adunaţi mizeria lăsată de unii care vă seamănă.

Da, ştiu că n-o să rezolve nimic post-ul ăsta, dar măcar mi-am vărsat năduful. Cauzat nu doar de acel nesimţit, ci şi de cretinii pe care i-am întîlnit pe drumul dinspre Vălenii de Munte spre Bucureşti şi care parcă voiau neapărat să se mănînce colivă după ei, în aşa hal conduceau. Că mureau ei, nu-mi părea rău. Primeau ce au cerut! Dar mai luau şi nevinovaţi pe lumea ailaltă.

EXEMPLE (îmi pare rău că la toţi ăştia nu am reuşit să reţin şi numărul):

Donator de organe no. 1: Şosea cu o singură bandă pe sens, ploaie torenţială, perdea de apă aproape compactă căreia îi făceau faţă cu greu ştergătoarele puse pe viteza a doua. Coloană de maşini care merg cu 40 la oră şi păstrează distanţa mai mare între ele. Unul cu Skoda Octavia se apucă să depăşească colana, asta în timp ce de pe contransens veneau maşini şi erau destul de aproape.

Lu’ băiatu’ ăsta îi urez ca atunci cînd o fi să dea în primire la volan, să fie singur în maşină, să nu mai omoare pe nimeni şi să nu se facă chisăliţă ca să se mai poată recupera ceva organe. Vor fi de folosi unor oameni care, spre deosebire de el, ar da orice să trăiască.

Donator de organe no. 2, cu tendinţe clare spre retard: Mergeam pe banda de lîngă marginea drumului. Unul cu Logan stătea pregătit să intre în traseu, desigur fără să semnalizeze. Cînd ajung cam la 10-15 metri de el, îmi intră brusc în faţă. Noroc că n-aveam viteza mare (deşi era porţiune unde se putea circula cu peste 80), dar tot a trebuit să calc frîna. “Ce grăbit!” îmi zic. Aiurea! Începe să se tîrască cu 50 la oră şi mă văd nevoit să-l depăşesc.

Lu’ ăsta, cînd i-o veni sorocul să facă ultima manevră de acest fel, îi urez să fie singur în maşină şi să iasă în calea unui tir sau camion, ca să nu ia şi nevinovaţi după el.

Doar un retard: Mergeam cu 65 la oră. Unul din spate dă blană la maşină, mă depăşeşte, se încadrează în faţa mea şi… peste vreo 100 de metri trage pe dreapta.

Ăsta e doar demn de milă. Sper doar să nu-i avanseze retardul spre forme mai grave în care să pună vieţile altora în pericol.

De remarcat: Pe tot drumul dus-întors cred că am văzut vreo 30-40 de motociclişti. Cu vreo cîteva excepţii, toţi circulau corect şi erau echipaţi corespunzător. Mă bucură să văd aşa ceva!

4 răspunsuri la “Nesimţiţi, donatori de organe şi retarzi”