PostHeaderIcon O, brad frumos

Nu reuşesc să-i conving pe ai mei să luăm un brad artificial (se găsesc şi gata împodobiţi). Sau măcar unul natural, la ghiveci. Banii n-ar fi o problemă, am văzut pe la Cora la 100 şi un pic de lei. De ăla artificial îmi zic că n-are miros (şi aici le dau dreptate, dar se rezolvă cu o crenguţă) iar de ăla natural, că ce facem cu el dup-aia. Chiar, ce se poate face cu el pe urmă? Că să-l ţin forever ever, n-am cum. Şi nici la curte nu locuiesc, să-l plantez.

Oricum, nu mai simt aceeaşi exaltare de a avea brad natural, ca pe vremea copilăriei. Îmi dă un soi de tristeţe pe măsură ce văd că se usucă. E ca şi cum ai tăia beregata cuiva apoi ai urmări până i se scurge şi ultima picătură de viaţă. Ştiu, comparaţia e disproporţionată. Dar chiar nu simt aceeaşi plăcere ca atunci când mă plimb printr-o pădure de brazi şi inhalez lacom mirosul de cetină.

Ehh, cred că mi-e dor tare de munte! Sau e doar criza vârstei mijlocii prin care, cică, trec bărbaţii? Sper să nu am parte de aşa ceva, nu! Nu! Nuuuuuu!

5 răspunsuri la “O, brad frumos”

Lasă un răspuns

CommentLuv badge
Caută pe planetă
Abonamente pentru Saturn

RSS Articole

RSS Comentarii

Abonare prin email

 

Sănătate din farmacia naturii
Sateliţi
Memoria planetei
Statisticăraie


eXTReMe Tracker