Saturnianul

Acum că a trecut, o să fiu mai tranşant decît în urmă cu un an.

Ora Pămîntului nu este altceva decît o convenţie stupidă pentru liniştirea minţilor eco-superstiţioase care îşi închipuie că salvează fauna planetei dacă cresc cîţivă peşti într-un acvariu. O convenţie la fel de studpidă precum cea a americanilor vizavi de cifra 13 pe o care sar la numerotarea etajelor, etaj care inexorabil, logic şi concret există chiar dacă aleg să-l denumească altfel. Şi la fel ca alte convenţii stupide de care nu pomenesc acum.

Nu, nu salvaţi nici o planetă, nu reduceţi nici o poluare, nu faceţi lumea mai curată şi aerul mai respirabil dacă staţi o oră pe întuneric. Tot ceea ce faceţi e o psihoterapie autoaplicată pentru a reuşi să nu vedeţi “the big picture”. Sau să reuşiţi să vedeţi cu detaşare. Nici măcar nu faceţi vreo mare scofală de experiment în care s-ar putea presupune că vă testaţi limitele suportabilităţii în lipsa beneficiilor tehnologiei moderne. Pur şi simplu staţi pe întuneric de bunăvoie, lucru pe care îl faceţi probabil de (mai) multe ori într-un an. Însă vă simţiţi speciali atunci cînd o faceţi într-o zi anume desemnată cînd o mai fac şi alţii.

Dar cîţi aţi fi doritori de bunăvoie, cu entuziasm şi zîmbetul pe buze să vă supuneţi unor măsuri cu adevărat importante, cu impact real asupra calităţii mediului conştienţi fiind că asta ar influenţa negativ confortul cu care v-aţi obişnuit? Cîţi aţi primi cu braţele deschise eventuale măsuri care ar raţionaliza electricitatea, gazele şi apa? Cîţi v-aţi mai simţi entuziaşti, mîndri, superiori, ecologişti atunci cînd, după ce v-aţi epuiza raţiile, aţi sta pe întuneric, fără căldură şi fără apă? Şi cîţi aveţi în toată casa măcar becuri economice? Cîţi stingeţi lumina sau televizorul cînd ieşiţi din cameră, chiar dacă vă întoarceţi peste 15 minute? Şi cîţi scoateţi încărcătorul telefonului din priză după ce vi l-aţi încărcat sau stingeţi monitorul şi de la buton după ce aţi oprit calculatorul? E comodă funcţia de stand-by, nu? Vă scuteşte de un efort în plus.

În urmă cu cîteva luni, defectarea unor transformatoare care i-a privat pe o parte din bucureşteni de electricitate s-a lăsat cu o mini-revoltă şi un mic haos. Aşa că nu mai fiţi ipocriţi şi recunoaşteţi că avem nevoie cu toţii de surogate psihologice pentru a ne perpetua stilul pe viaţă pe care ştim că nu suntem capabili să-l schimbăm radical de bunăvoie.

Psihoterapeutizaţi-vă mai departe cu Ora Pămîntului! Dar măcar aveţi francheţea de a admite că e o psihoterapie şi nu vă mai închipuiţi că faceţi cine ştie ce acţiune măreaţă.

13 răspunsuri la “Ora Pămîntului?! Nu, ora psihoterapiei!”